Paul Julien, celebru antropolog olandez, avea lipită de suflet, atunci când pleda pentru aruncarea colbului istoriei de pe mentalități aiurea și prejudecăți, pilda păsării colibri, cea care încearcă să mute un munte cărându-l fărâmă cu fărâmă, în cioc, fără să-i pese că nu va reuși. Sisif, pedepsit de zei să tot urce bolovanul pe vârf de munte, știe că truda sa nu-și va atinge niciodată ținta, dar, sfidându-i pe zei cu reluarea eternă a urcușului, ne sugerează că trebuie să ni-l închipuim fericit. În atitudinile minunatei colibri și miticului Sisif se află nu doar frumusețe seducătoare, ci și un tezaur etic rar.
Constat că s-a culcușit în noi o oboseală civică impardonabilă. De când n-ați auzit mai vocea care contează a unui sindicat, a străzii, în condițiile în care guvernanții fac harcea-parcea din drepturile noastre? De când n-ați mai auzit decât doar un scâncet fariseic din glasul opoziției politice? Duhoarea unei morale putrede se simte peste tot. Preoți, profesori, politicieni acuzați/ condamnați din cauza lipirii sufletului mârșav de pornografie infantilă… Polițiști acuzați că i-ar conduce pe cetățeni la bancomat chiar cu automobilul statului, pentru a primi șpaga… Inși cu C.V. spurcat cocoțați în scaunele de lux ale puterii și debarcați a doua zi, când pestilențialul vieții lor este sesizat în agora… Corupți cu epoleți numiți în funcții care vânează corupția… Politicieni analfabeți care…
De vreme ce legislația noastră își are obârșia în fieful unui unei mlaștini etice, nu putem spera că aceasta va fi o sursă pentru schimbarea mentalității colective. Ideal ar fi ca societatea civilă, urmând pilda grozavei colibri, a lui Sisif, să sfarme cotidian edificiul acestei legislații care stă cu bâta pe orice protest timid. Nu întâmplător, cu trimitere la spiritul civic dorit mereu viu, purtător de sacrificiu, la bacalaureatul francez a fost formulat și următorul subiect: ,,Nerespectarea legilor [de către cei oprimați; n. n., I.F.] este întotdeauna injustă ?”
Ion Fercu
