Siretul, la confluenta cu Sena

Timp de mai multe zile am avut ocazia sa insotesc un grup de francezi, participanti la un proiect european, care se desfasoara in mai multe tari. Pilon al acestui proiect este formarea formatorilor in domeniul educatiei adultilor in istoria europeana a artelor, prin intermediul literaturii, stiintelor, artei populare.

Cursantii partipanti in proiect au avut ocazia sa se documenteze la Sectia de Etnografie a muzeului bacauan, fiind extrem de interesati de vechimea exponatelor si ingeniozitatea taranului român de-a lungul timpului, in confectionarea uneltelor necesare pentru existenta. Nu mai conteneau in laude, in aprecieri, fiind dornici sa achizitioneze unele piese, pe care, cred, le-ar dus acasa ca pe niste trofee. Am ramas si noi surprinsi de reactia lor, poate si din cauza faptului ca inca le avem, ne sunt la indemâna si nu le mai acordam valoare…europeana.

Dar nu numai atât, in nestiinta noastra, multe colectii si chiar muzee de acest fel au ramas de izbeliste, altele au disparut sau sunt pe cale sa se desfiinteze, cum este extraordinara colectie etnografica privata din Ghimes. Nici nu si-au tras bine rasuflarea ca, prietenii nostri de pe Sena au fost “lansati” in mare bogatie de datini, obiceiuri si mestesuguri populare, care, surprinzator, mai traiesc, sunt vii, la Gioseni, o comuna in care traiesc oameni crescuti in diferite culturi, care au stiut sa pastreze curata mostenirea bunilor si strabunilor.

Ce au vazut francezii la Gioseni, n-a vazut…Parisul. A fost extraordinar, au aplaudat jocurile populare, interpretate de elevi ai scolii din localitate, condusi si incurajati de primarul comunei, au privit indelung la gospodinele satului care lucrau pe ateliere, astfel ca traditiile nu vor muri niciodata, fapt remarcat si de seful delegatiei franceze, care a strigat de mai multe ori ”Vive la Roumanie!”.

Pe drum, la intoarcere, imi spunea ca la ei sunt pe cale de disparitie folclorul autentic, traditiile si portul, dar mai ales unicitatea in construirea caselor. In satele franceze, nimeni nu misca in front, toate locuintele satesti sunt trase la linie si trebuie sa respecte conceptul de sat modern, culoare, marime, materiale, inaltime, aliniament. Gata cu traditiile, cu mostenirea. La ei, spunea domnul Jean Soulier, legea nu-i de cauciuc.