Că Europa a început un lung și dureros proces de eutanasiere culturală, știm. Dar, acum, cu ocazia conflictului din Ucraina vedem că Europa a început să se și sinucidă economic. Practic, aproape toate sancțiunile cu care a vrut să lovească Rusia s-au întors sau se vor întoarce împotriva inițiatorilor. Ceea ce, probabil, asta și doresc cei care mânuiesc, din umbră, păpușile care iau decizii în Uniunea Europeană.
Este momentul să încetăm să mai catalogăm oamenii în pro-ruși și în anti-ruși. E o prostie, cel puțin la nivelul nostru, unde o mulțime de mărginiți intelectual decid că toți cei care au alte opinii decât ei sunt plățiți de ruși. Nu s-ar gândi un moment că, poate, există în lumea asta și alte idei și că, poate, există români care nu sunt nici cu Rusia, nici împotriva ei, ci sunt cu România!
Din păcate, mai abitir decât oricând, a devenit un păcat capital să-ți dorești ca țara ta să fie ferită de războaie, să aibă o conducere care să reprezinte poporul și să ia decizii în numele și în favoarea poporului. Ba, conform unor marțafoi de le televizor, e o rușine să porți tricolorul românesc când, de fapt, toți ar trebui să ne tatuăm pe frunte steagul Ucrainei.
Am obosit de când spun, de ani de zile, că Ucraina a fost unul din cei mai mari dușmani ai României, cel puțin după 1990. Că ne-a executat economic, ne-a pus permanent bețe în roate din punct de vedere politic, că stăpânește teritorii românești și că și-a bătut joc de minoritatea românească. Și cum răspundem noi? Întoarcem și celălalt obraz ba chiar ne agităm să ne desenăm ținte pe frunte ca să fie satisfăcuți azoviștii, sektoriștii și ceilalți derbedei care au făcut-o pe șmecherii cu populația neînarmată.
Revenind la sinuciderea Europei, este de neînțeles cum țări presupus a fi conduse de oameni inteligenți decid să-și taie creanga de sub picioare. Că Europa depinde de resursele rusești este una. Că, contrar obiceiurilor din celelalte conflicte, când primul lucru care se făcea era impunerea unui embargo pentru arme, în cazul de față e concurs la trimis tancuri și rachete în Ucraina, iarăși este altceva. Dar Europa, care și-a aruncat în aer industria chimică odată cu creșterea prețurilor la gaze și cu refuzul de a plăti în ruble, încearcă să interzică importurile de ciment, cărbune, îngrășăminte chimice din Rusia, lucruri de care are nevoie aproape fiecare țară din Uniune. Faptul că toate țările se îngrămădesc nu să determine cele două țări la negocieri și la deschiderea coridoarelor umanitare, la asistență pentru civili și la eventuale armistiții ci să agraveze lucrurile ne spune un singur lucru. Că există cineva care împinge, planificat, lucrurile în direcția această.
