Meserie pe cale de disparitie
Un barbat din Parincea este singurul meserias din zona. Omul ar vrea sa mai invete si pe altii sa faca potcoave, grilaje sau porti din fier forjat, insa toti ucenicii au fugit mâncând pamântul când au vazut cât e de munca.
Pe Constantin Popa (41 de ani) il stiu toti satenii din Parincea si din alte trei-patru comune invecinate. La el vin toti cei care vor sa-si potcoveasca caii, fiind singurul meserias din zona. A invatat sa modeleze fierul de la un mester care “nu facea potcoave. El facea sicrie, usi, mai mult tâmplarie. L-am rugat sa ma invete si am prins repede”, spune barbatul. Batrânul s-a prapadit intre timp si asa a ramas Constantin sa duca mai departe meseria pe care nimeni nu a vrut sa o invete. In urma cu multi ani si-a deschis un atelier in curtea casei. Pe atunci taranii faceau coada la el la poarta. O perioada i-a mers bine, dar de ceva timp atelierul este mai mult pustiu. „Nu mai merge treaba. Inainte lucram de dimineata pâna noaptea. Ce era aici! Zeci de carute asteptau cu noaptea-n cap. Veneau din treizeci de sate din zona, ca altul nu mai era. Nici acum nu e, doar ca potcoave se gasesc de cumparat. Mai vin la mine doar de doua ori pe an ca sa le curat copitele cailor, sa nu se infecteze, dar nu mai este ce-a fost. Si nici nu este rentabil. Când trag linie cât dau pe materiale si cu factura de la curent, nu se mai merita”, explica Constantin.
Nu are pe cine sa invete mai departe
Barbatul este singurul meserias care stie sa faca si roti din lemn pentru carute, dar si comenzile pentru acestea au disparut demult. „Se fac numai din lemn de fag. Iti trebuie vreo patru ceasuri ca sa faci numai o roata. Acum nu mai comanda nimeni. Eu am fost primul din sat care am pus roti de cauciuc la carute”, mai spune covaciul. „Potcoave mai fac. Cumpar fier de la Bacau, il pun in forja, il incing pe pat de cox si apoi e nevoie de multa indemânare sa-i dai forma de potcoava. Bati fierul cât e cald si tot atunci trebuie sa faci si gaurile. Nu e chiar asa de simplu, dar daca iti place nu este greu deloc”, a mai spus Constantin. Din mâinile lui mai ies cozi de topoare, de lopeti, sicrie, porti si garduri din fier forjat. Face de toate, dar recunoaste cu tristete ca nimeni nu a avut rabdarea sa invete meserie de la el. Baiatul sau este singurul care pare interesat. „Am avut vreo 20 de ucenici de-a lungul timpului. Toti au plecat. Au zis ca-i munca grea si nici nu se câstiga. Baiatul meu, care are 8 ani, vrea sa invete, dar nu-l las eu. I-am zis sa faca scoala, sa aiba un serviciu din care sa aduca suficienti bani in casa”, a conchis meseriasul. Chiar si el a parasit atelierul si acum lucreaza la o firma din Bacau ca manipulant. Doar in week-end mai „incalta” caii.
Geta Panaite
