Aproape jumatate dintre copiii din tara aceasta traiesc sub pragul saraciei sau stau in echilibru precar pe acelasi prag. Ati vazut la televizor cazul acelei familii, pe nume Craciun, unde fetita dorea doar sanatate pentru tatal ei si o papusa, fiindca nu a avut niciodata asa ceva? Daca ati vazut, nu vi s-a pus un nod in gât? Multi au fost cei care au reactionat la acel reportaj si au donat de toate, haine (nu cârpe!!), dulciuri, electrocasnice, bani, incât oamenii aceia au fost coplesiti, nici nu stiau cum sa multumeasca pentru ce li se intâmpla.
Nu avem cum sa intelegem, majoritatea dintre noi, ce inseamna bucuria unui cadou care noua ni se pare banal. Ne raportam fiecare strict la conditiile din jurul nostru, iar daca unuia i se pare ca un cadou de câteva sute de euro e oarecum multumitor, altuia i se pare ca i-a pus Dumnezeu mâna in cap daca primeste o eugenie si o portocala. Si este cel mai greu de suportat sa vezi lacrimile de emotie din sufletul sincer al unui copil atunci când strânge la piept o jucarie primita in dar, dupa ce in toata existenta lui scurta de pâna atunci a vazut doar saracie cenusie.
Mergeti intr-un centru de ocrotirea minorilor, fiti buni cu ei si va vor coplesi cu atentie si prietenie neconditionata. Uitati-va in ochii lor si ascultati-i. Am vazut acolo bucuria fara margini a unui copil care a primit in dar un fluier la care acum cânta si pe care si l-a dorit de ani de zile, de când a vazut asa ceva la televizor. Si pe care nu a avut cine sa i-l dea, fiindca parinti nu mai are. In afara de hainele curate si hrana pe care i le asigura centrul, copilul mai are un creion si acel fluier. Atât! Si acum e fericit. Intr-un catun, alti copii sarmani au primit fructe cadou. Nu mai vazusera nici portocale, nici fructe de kiwi, asa ca dupa ce le-au rasucit un sfert de ceas in mâini, au muscat cu tot cu coaja, fiindca nu apucase nimeni sa le spuna cum vine treaba. Intr-un alt loc, un copil lovit de o boala cumplita isi doreste sa poata iesi la plimbare, dar ii trebuie o proteza. Si am putea continua la nesfârsit, dar ne plumbuim si mai mult simtirile, apasarile din societatea noastra strâmba.
A face un cadou presupune sa separi ipocrizia de sinceritate, iar daca daruiesti nu trebuie sa aduni in jurul tau jurnalistii care sa imortalizeze in gazeta marinimia ta. Daruieste si ramâi in anonimatul tau, iar multumirea ar trebui sa iti fie fericirea pe care ai provocat-o.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
