Era plin de flori.
Ușoara rumoare a ” spectatorilor”, liniștea care se instala din când în când, tăcerea aceea plină de sens, erau menite , parcă, să înlesnească intrarea Actriței în scenă…
Actrița își începuse povestea mai demult, dar concluzia avea s-o tragă …acum: ” am iubit teatrul acesta, m-am dedicat lui fără tăgadă, am iubit oamenii, copiii, florile, viața, am trăit splendid și-am dăruit oricui și fiecăruia o vorbă bună, emoțiile mele, trăirile mele… Personajele mele v-au încântat pentru că erau părți din sufletul meu”…
Sensibilitatea dânsei era flancată de o privire albastră, intensă, sfredelitoare și nu-ți permiteai s-o minți, să-i greșești, s-o păcălești. Se trăda ușor, într-o secundă se transforma în iubire sau într-o tandră ” tragere de urechi” : ” măi, nu mă duci tu pe mine”, apoi tot ea te făcea să râzi…
Blândă, dârză, visătoare, diplomată, puternică, glumeață, serioasă, pătrunzătoare.
Era o bucurie s-o întâlnești, să-i povestești, s-o miri, era o bună ascultătoare, te mângâia cu privirea, te mângâia.
A fost o Stea. A fost Doamna noastră. Doamna ” Surpriză”…
S-a tras cortina, lăsându-ne împietriți…
” Înc-o gură și dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce albastră, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!”
Constanța Zmeu-Pelin a tras Cortina.
Spectacolul nu se va mai juca la fel, dar Altfel!
Ca o poruncă de-a rămâne drepți, fermi în viață și pe scenă!
Vă mulțumim , Constanța Zmeu-Pelin, pentru Iubire, pentru Teatru, pentru tot!
Eliza Noemi Judeu
