Amintire bacoviană
Punctele de suspensie ţin locul a două cuvinte care au făcut o carieră culturală, după ce au fost decupate din poezia „Note de primăvară”, de George Bacovia. „Mugur alb” a fost în 1981 numele Cenaclului literar al Şcolii Generale Nr. 19 Bacău, iar în 1982 a devenit titlul revistei editate de această unitate de învăţământ, întemeiată în 1859 (azi, Şcoala Gimnazială „Al.I. Cuza”). Publicaţia face pereche cu „Vis de azur”, apărută tot în 1982, sub egida Inspectoratului Şcolar al judeţului Bacău. Prima strofă (şi ultima, în ordine inversată a ultimelor două versuri) a generat ambele titluri: „Verde crud, verde crud…/ Mugur alb, şi roz, şi pur,/ Vis de-albastru şi de-azur,/ Te mai văd, te mai aud!” (În ediţiile din 1944 şi 1957, fără prepoziţia „de” înainte de azur; prima cratimă ne aparţine: de-albastru, pentru a respecta prozodia generală a versurilor de aici.)
Referinţe
Cea mai însemnată este cuprinsă în „Istoria jurnalismului din România în date” (coordonator, Marian Petcu, Iaşi, Editura POLIROM, 2012, p. 693), în medalionul dedicat lui Aurel Stanciu, „pictor şi publicist”; „ca ilustrator, contribuie la realizarea revistelor Mugur alb, Ad astra, Carusel enigmistic şi Semn”.
Alţi muguri (albi)…
Revista Şcolii Gimnaziale „Petru Rareş” Siret din 2004 se numeşte explicit „Vis de verde şi azur. Mugur crud şi «Foaie verde»” (apud „Istoria jurnalismului…”), iar strofa din „Note de primăvară” face parte din imnul Şcolii Gimnaziale „George Bacovia” Bacău. Palatul Copiilor din urbea natală a poetului are în biografia Cenaclului concursul de creaţie literară „Bacoviana – Mugur alb, şi roz, şi pur”.
„Mugur alb”, la primele numere
Cel din urmă cu patru decenii include în 30 de pagini A5 argumente ale bogăţiei limbii române şi ale binefacerilor culturii: „Să căutăm pentru lectura cu adevărat utilă nu cărţi, ci opere” (Constantin Ciopraga), „Toate apele largi ale acestui pământ/ izvorăsc din geografie şi se varsă-n istorie” (Andrei Ciurunga, într-un poem scris special pentru „Mugur alb”), „Eu cred într-o libertate responsabilă” (Victor Socaciu, intervievat de Ovidiu Popovici). Pe coperte se află ultima dedicaţie acordată de Agatha Grigorescu-Bacovia: „Elevilor Şcolii Generale Nr. 19 din Bacău, cărora le doresc succes în munca didactică şi cea artistico-literară. Amintire din timpul Centenarului George Bacovia. Agatha Grigorescu-Bacovia/ 25 sept. 1981” şi un salut al lui Radu Beligan, fost elev al acestei şcoli, pentru care învăţătorii din interbelic erau „vrăjitori blajini”, iar banca de învăţăcel, „locul mirajului inepuizabil de a cunoaşte”. În celelalte numere, din 1984 şi 1987, pot fi găsite afirmaţii-cadru aparţinând altor foşti elevi ai Şcolii de Băieţi Nr. 2 Bacău, cum se numea la început: Marius Mircu, Ariton Vraciu, Solomon Marcus, George Bălăiţă, Ovidiu Genaru, Eugen Uricaru, Marcel Marcian ş.a.
Revista „Mugur alb” apare şi astăzi, ca oglindă a unei vieţi didactice şi extraşcolare dinamice.
