Acum ceva timp, buna mea prietenă, scriitoarea Gabriela Gîrmacea, mi-a trimis o nouă carte, pentru că la ea, neobosită, după cum o știu, cercetarea, studiul continuu sunt un modus vivendi. Este vorba despre „Petre Ispirescu. Viața și opera”, pe care am și prezentat-o la o lansare de la Librăria Cărturești din Bacău. Între timp, surpriză!, Gabriela a mai terminat o lucrare din seria Biografii, și m-a anunțat că este deja invitată la câteva importante evenimente culturale, târguri de carte.
După cărțile dedicate marilor clasici ai literaturii române, Eminescu, Creangă, Caragiale, și apoi compozitorului Ciprian Porumbescu, autoarea s-a oprit la Petre Ispirescu (1830-1887), om din popor, modest tipograf, care ne-a dăruit cea mai frumoasă colecție de basme nemuritoare. Iar volumul este însoțit și de un „pui” de cărticică (stă cuminte, într-un buzunăraș de la coperta a VI-a), în care găsim două dintre cele mai minunate basme „Prâslea cel voinic și merele de aur” și „Sarea-n bucate”.
Pentru a scrie într-o formulă foarte concentrată despre viața și opera lui Petre Ispirescu, foarte apreciat de iluștri contemporani, printre care Vasile Alecsandri, în primul rând, Gabriela Gîrmacea a parcurs multe documente de arhivă, scoțând la iveală informații dintre cele mai prețioase despre om, despre scrierile sale și despre context, epocă, personalități marcante. Se oprește asupra biografiei lui Ispirescu, furnizând datele esențiale (anii de școală, viața de familie), și cum acesta a fost tipograf, autoarea concepe un capitol substanțial, „Tiparul în vremea lui Petre Ispirescu”, în care prezintă cele mai cunoscute tipografii din acea vreme și descrie și meseriile care se practicau aici. Excelentă idee! Pe lângă volumele cuprinzând legende și basme, ghicitori și proverbe, snoave și povești populare, pilde, zicători, povești morale, adică o întreagă comoară de imaginație și înțelepciune populară, Petre Ispirescu a tipărit și o carte intitulată „Jucării și jocuri pentru copii”, iar despre câteva dintre ele, despre felul în care se desfășurau aflăm și în cartea la care mă refer. A cărei parte a doua cuprinde aspectele esențiale ale bogatei activități literare a lui Petre Ispirescu, un autodidact cu o mare dragoste de carte, de cultură, care ne-a lăsat, în cele câteva pagini de jurnal găsite, mărturii emoționante despre devenirea lui ca scriitor. A trăit puțin, stingându-se repede, după o viață grea și o muncă istovitoare, fiind mereu însuflețit de pasiunea pentru cunoaștere. Cugetările sale sunt simple, pline de bun simț și de dreaptă judecată, izvorâte din experiența lui de viață, din observațiile strânse despre om și lume. De altfel, îi plăcea să i se spună „unchiașul sfătos”. Voi reproduce una dintre cugetările sale, a cărei valabilitate în prezent vă va uimi: „Și nici că se poate găsi sinceritate azi. Ar fi o absurditate să o caute cineva, prea mulți o pronunță, fără să o practice. Ea este un nume fictiv, trăiește în imaginația unora. Minciuna și frauda domnesc pretutindeni. Astfel este lumea de astăzi și astfel a fost totdeauna. Lumea de azi a moștenit tot avutul celei de ieri. Încotro te uiți nu vezi decât lipsă de sinceritate, lipsă de încredere, lipsă de tot ce este moral”.
Foarte arătoasă (hârtie de calitate, culori vii, cu explicite casete, cu informație ușor de vizualizat, dispusă în casete) cum sunt toate cărțile Gabrielei Gîrmacea din colecția Biografii, apărute la Editura Didactica Publishing House și aceasta, despre Petre Ispirescu este o lectură deopotrivă folositoare și deosebit de plăcută, proiectele autoarei fiind unele de toată isprava.
