De cele mai multe ori, când vorbim despre artă, pictură în acest caz, şi alte îndeletniciri, mintea ne duce către „nume cu renume” în istoria lumii. Au fost şi sunt oameni celebri care s-au remarcat în diverse domenii precum politica, medicina sau ştiinţele exacte şi care au fost înzestraţi, sau nu, cu un talent aparte pentru artele plastice. Mai rari sunt plasticienii care să se facă remarcaţi în domenii cu mai puţină înclinare spre cultură. Iată că Bacăul se poate mândri cu o plasticiană de renume care, în egală măsură, este şi un performer de elită în sportul patronat din Olimp de însăşi zeiţa Diana. Geanina Iustina Ivu-Vlad este cunoscută atât în lumea artei plastice contemporane româneşti, cât şi pe gazonul poligonului de tir cu arcul. Iar aceste pasiuni a reuşit să le transmită mai departe cu succes şi copiilor săi.
„Pot spune că sunt artist plastic şi sportiv în acelaşi timp, dar aceste lucruri nu s-au întâmplat dintr-o dată. Au trecut anii vieţii, iar toate acestea s-au derulat în timp, în mod firesc, aş spune eu. De pictat, am pictat de copilă, cu mintea şi înţelegerea de atunci. Crescând, mi-am dat seama ca asta îmi doresc sa fac în viaţă. Aşa că m-am înscris la Şcoala Populară de Arte din Bacău unde l-am avut ca profesor pe maestrul Ilie Boca. Îndrăznesc să spun că, dacă toată lumea ar fi ca Ilie Boca, multe lucruri ar fi altfel. În mod firesc, am urmat facultatea de Arte Plastice din Bacău, la clasa prof. Ilie Boca, mai târziu absolvind Universitatea de Arte Plastice «George Enescu» din Iaşi, promoţia 1999. Din anul 2000, am devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Bacău. În toţi anii care au urmat, mi-am urmat crezul artistic, demers care s-a concretizat în operele de artă pe care le-am creat şi le-am oferit publicului larg. Realizările pe care le-am avut pe acest plan îmi dau certitudinea că voi continua demersul artistic toată viaţa.
La un moment dat, ca-n viaţa fiecărui om, apar poteci care se abat de la drumul principal, evenimente pe care nu le putem anticipa sau gândi. O astfel de potecă mi-a ieşit în cale. La începutul ei, era un indicator pe care scria «Tir cu Arcul». Totul a pornit de la Teodor, băiatul meu, pe atunci în vârstă de 7 ani, şi de la o revistă numită «Rahan». Nu am ştiut, în acel moment, cum un lucru mărunt, banal, avea să ne modifice cursul vieţii, al nostru, al tuturor. Aşadar, totul a început de la imaginea unui arc preistoric pe coperta unei reviste de benzi desenate. Teodor şi-a dorit un asemenea arc cu care să se joace în ogradă. Am încercat să-i confecţionăm noi unul, mai întâi eu, apoi soţul meu. Nefiind mulţumiţi de ceea ce a ieşit, am început să ne documentăm pe net. Aşa am descoperit că arcul nu există doar în muzee, că este sport olimpic şi că, în România, se practică de peste 50 de ani.
Din păcate, în Bacău nu exista, la acel timp, nici un club în care să se practice acest sport. Dorinţa lui Teodor de a face tir cu arcul la un nivel ridicat, ne-a făcut să luăm noi iniţiativa de a înfiinţa un astfel de club. Aşa a luat fiinţă, în anul 2011, Clubul Sportiv SAGA Bacău.
Am pornit la drum cu multe temeri, întrebări şi nelămuriri, dar şansa ni l-a scos în cale pe un om cu suflet mare în persoana lui Alexandru Denes din Rădăuţi. El ne-a încurajat, ne-a susţinut şi ne-a călăuzit paşii în demersul nostru sportiv.
Evident, am început în familie, noi şi copiii noştri fiind primii sportivi. Ne-a fost de ajutor şi faptul că suntem o familie activă din punct de vedere fizic, Maria, fiica noastră cea mai mare, fiind obişnuită cu sportul. Cu perseverenţă, am reuşit ca, în doi ani de zile, să aducem la Bacău un titlu de Campion Naţional, succes pe care Maria l-a înregistrat la doar 13 ani, în 2011.
Prin sport, mi-am dorit, şi încă îmi mai doresc, să aud cântându-se imnul României în timp ce se ridică tricolorul pe catargul cel mai înalt. Acest lucru mi s-a întâmplat deja la Grand-Prix Archery Bucureşti, în 2017, când echipa României, din care făcea parte şi Marius, soţul meu, a câştigat aurul. A fost un moment unic care nu poate fi descris în cuvinte. Atunci, pe podium, să auzi intonat imnul ţării tale şi toată lumea să-ţi împărtăşească bucuria, e de nepreţuit. Pot spune că atunci am simţit că mi-am atins ţelul, «mi-am atins ţinta».
Tirul cu arcul, eu nu l-aş numi sport, ci artă. De altfel, japonezii au adunat experienţa lor în trageri cu arcul într-o artă numită kyudo. Prin urmare, aşa cum în faţa unei pânze goale sunt doar eu cu mine însămi şi cu gândurile mele, aşa şi atunci când ţin arcul în mână, tot singură sunt… Doar eu, cu arcul, săgeata şi ţinta.
Nu există niciun conflict între cele două pasiuni ale mele. Cariera artistică o voi duce cu mine până la sfârşitul vieţii, iar trasul cu arcul este parte integrantă din viaţa mea. În viaţă, poţi avea doi, trei sau mai mulţi copii pe care să-i iubeşti în egală măsură. Apariţia celui de-al doilea copil nu înseamnă excluderea celui dintâi. Un percept japonez spune aşa: «să tragi cu arcul o singură dată e ca şi cum ai trăi o viaţă». Din punctul meu de vedere, trebuie doar să ştim să ne gestionăm timpul.
În familia mea, cele două pasiuni, arta şi tirul cu arcul, se înţeleg şi se împacă foarte bine. Marius, soţul meu, este şi el sportiv de performanţă, antrenor şi armurier, campion naţional cu multiple participări internaţionale. Maria este studentă în anul II la Facultatea de Arte Plastice din Cluj. Ea a reuşit să îmbine foarte bine şcoala cu sportul şi cu latura artistică. Astfel, a publicat două cărticele de poezie, «Din raiul copilăriei», în 2007 , şi «Copila dintre jucării», în 2010, are opt expoziţii personale de pictură şi fotografie, numeroase participări la expoziţii de grup şi multe premii câştigate, iar cel mai important premiu primit este cel din 2013 obţinut la Concursul Naţional pentru Tinere Talente «Carmen Silva», ediţia a II-a, organizat de Muzeul Naţional Peleş, un premiu I care mie mi-este foarte drag.
Pe latura sportivă, Maria a fost şi va rămâne un deschizător de drumuri în practicarea tirului cu arcul în Bacău. Ea a adus primul titlu de Campion Naţional aici, la noi. Au urmat, apoi, multiple titluri de campion şi vicecampion naţional, precum şi o sumedenie de participări la competiţii internaţionale, culminând cu cea de la campionatul mondial din China, din anul 2013.
Teodor este elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional de Artă «George Apostu» din Bacău, la specializarea Arte Plastice, şi, de asemenea, sportiv de performanţă la tir cu arcul, cu numeroase titluri de campion naţional al României la activ, şi participant la multiple competiţii internaţionale. Pentru mine, ordinea firească a ţelurilor din viaţa mea este clară: o plasticiană cu un nume în arta românescă şi care s-a remarcat şi în sport.”
Motivele reuşitei sunt simple şi derivă din căutarea perpetuă pe care o face un om urmându-şi destinul său. Trebuie să ne dorim să încercăm din toate puterile să realizăm ceva în viaţa noastră, să facem ceva cu viaţa noastră. Trebuie să avem pretenţii de la noi, în primul rând şi, mai apoi, de la alţii.
