Si apara Petrariu! „Privesc sus ca sa nu ajung jos”

Fotbal/ Portarul Sport Clubului bate la portile nationalei Under 19, dupa un sezon in care s-a impus ca titular in Liga a II-a

La 16 ani se pregatea deja cu echipa mare a FCM Bacau, la 17 promova cu Moinestiul in C, iar la 18 o ducea pe Sport Club in B, esalon in care s-a ilustrat drept cel mai tânar si mai promitator portar din ambele serii.

Bun, si la 19? Razvan Petrariu, care va implini 19 ani pe 27 martie 2014, are reflexe antrenate. Nu doar in poarta, ci si in dialog: „La 19 ani vreau sa joc in play-off-ul ligii secunde. Iar la 20, poate intru in prima liga cu Sport Club Bacau. Ar fi grozav”. Petra are cuvintele la el; ca doar nu de pomana sta cu gura pe fundasi in timpul meciurilor.

Si idei clare: „Imi doresc ca intr-o buna zi sa ajung intr-un campionat respectabil din Europa. Poate chiar in Anglia, pe urmele lui Pantilimon”. Jurnalistul trage la coltul scurt: „Nu cumva privesti prea departe?”. Coltul scurt este, insa, coltul portarului: „Deloc. Privesc sus ca sa nu ajung jos”. OK, mingea e in bratele lui Petrariu. Si viitorul, tot acolo.

Un penalty ratat si mai multe aparate

Inaintea viitorului, larg cât bazele de antrenament din Premier League, putina curatenie prin careul mic al trecutului. Petrariu isi aminteste de tehnicianul care l-a descoperit, regretatul Lica Sosu si de faptul ca, pe vremea când era antrenat de Vasile Ferica la juniorii FCM-ului evolua la doua grupe de vârste diferite. La una juca, fireste, portar, iar la cealalta, mijlocas central. De atunci dateaza si cea mai mare dezamagire.

„La un turneu la Suceava am ratat un penalty contra Stelei. Era 1-1, iar daca dadeam gol ne calificam in semifinale. Am murit de ciuda”. Punctul cu var de la 11 metri i-a adus insa si o satisfactie enorma: in primavara lui 2011, la Campionatul National al Selectionatelor Judetene U16, Petrariu a dus Bacaul in semifinale dupa ce a aparat doua penalty-uri contra Brasovului, in mansa retur a „sferturilor”. Acel sezon l-a impus in atentia antrenorilor de la reprezentativele de juniori, asa cum actuala stagiune l-a plasat pe orbita nationalei U19.

„Cristi Sava a garantat pentru mine”

Cea mai mare bucurie din cariera lui Razvan Petrariu a fost insa promovarea in liga secunda, cu Sport Club Bacau. Interesant este ca transferul de la FCM Bacau la Sport Club, via CSM Moinesti, nu s-a facut cu usurinta. Dimpotriva, viscolul neintelegerilor s-a pus in calea tranzactiei de iarna trecuta. Si asta in ciuda faptului ca, in turul campionatului, Petra facuse „meciul vietii” contra Sport Clubului, intr-un 4-2 de pomina pe „Letea”.

Sau poate ca tocmai de aceea! „Marele merit in trecerea mea la Sport Club a avut-o domnul Cristi Sava, caruia ii multumesc si acum. Dânsul ma stia bine de la selectionata judeteana Under 16 si imi cunostea potentialul. A garantat pentru mine si asa am ajuns la Sport Club, desi pe fir intrasera si Ceahlaul, si Braziul. Cred ca trecerea la Sport Club a constituit un pas important in cariera mea”, marturiseste portarul de 18 ani al bacauanilor.

Paraschiv, adversarul „de-o vârsta cu tata”

Culmea, nici debutul la Sport Club n-a fost lin, cu toate ca venea dupa un tur foarte bun cu Moinestiul. „Imi amintesc primul meci de C in poarta Moinestiului. Jucam acasa, cu Otelul II, iar la adversari evolua Gabi Paraschiv. Eu aveam 17 ani, iar Paraschiv, pe care-l vazusem in Champions League, cu Otelul, era de-o vârsta cu tata. Pe bune! Am avut emotii cât carul, Paraschiv mi-a dat doua goluri, iar noi am revenit de la 1-3 la 3-3 in ultimele minute de joc. Atunci tin minte ca mi-am spus, mai ales ca fusesem laudat de toata lumea: ‘Mama, am intrat si eu in fotbal’.

Când am debutat, in schimb, la Sport Club, lucrurile n-au stat grozav. Veneam dupa o pauza cauzata de o accidentare si il inlocuiam pe Stirbu, care nu primise gol de vreo 4-5 meciuri. Pâna la urma, am revenit la forma care ma consacrase si m-am impus ca titular. Si la C, dar si acum, in B”, spune Petra.

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Se spune ca ce nu te omoara, te intareste. Desi la „botezul” in liga secunda a incasat patru goluri de la Clinceniul suspendatului Palimaru („cel mai tare atacant contra caruia am jucat”), Petrariu nu s-a demoralizat. Cu atât mai mult cu cât n-a avut niciunul din cele patru goluri pe constiinta. A trecut peste socul debutului, dar si peste cel al excluderii din primul „unsprezece”. A revenit insa in forta, cu doua interventii de generic care au contribuit la prima victorie din B a SC-ului (5-1 cu Rapid Suceava) si care au marcat inceputul revirimentului bacauan.

„Daca ma intrebati care a fost cea mai de efect parada din acest sezon, n-as sti sa va raspund”, zâmbeste Petra. „Si nu ca as face-o pe grozavul, ci pentru ca, fiind foarte concentrat la faza imediat urmatoare, ajung sa uit cum am aparat un sut sau altul. Uneori, revazând câte un plonjon de-al meu pe inregistrarile video, ma intreb daca sunt intr-adevar eu sau altul”. Uite, de aceea sunt buni comentatorii TV! Ca sa exclame: „Si apara Petrariu!”. Eventual, in engleza. Pe la 20 si ceva de ani.