În cununa sărbătorilor din calendarul creştin ortodox, alături de sărbătorile închinate lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, un loc aparte îl ocupă cele dedicate sfinţilor. De o cinstire specială la români se bucură şi sărbătoarea de azi 23 aprilie – ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Sfinţii, numiţi „prieteni ai lui Dumnezeu”(Ioan 15,14) „sunt pururea ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2,19 ) şi „după moarte sunt membre vii ale Împărăţiei lui Hristos” (Matei 22,32, Efeseni 1,23), „se îngrijesc şi se roagă pururea pentru noi” (Apocalipsa 5,8). Sfântul Gheorghe este originar din Capadocia-Asia Mică, o provincie din Turcia de azi, născut într-o familie de creştini.
Trăieşte în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305) şi de mic îmbrăţişează cariera militară, unde urcă în grad treptat, până ajunge comandant de oşti în garda imperială. În 303 ia atitudine şi se opune deschis planurilor împăratului de persecutie a creştinilor declarând public faptul că şi el este creştin. Pentru început, Diocleţian încearcă să-i schimbe convingerile Sfântului Gheorghe şi să îl atragă de partea sa promiţându-i funcţii, numai ca el să se lepede de Hristos. Refuzul ferm al Sfântului îi aduce întemniţarea şi supunerea la suplicii. Este aruncat într-o groapă cu var, lovit cu pietre, bătut cu vene de bou, forţat să alerge având cuie bătute în tălpi… însă aceste chinuri şi încercări nu i-au încătuşat credinţa şi trupul i s-a vindecat în mod minunat, prin puterea lui Dumnezeu.
Pus în faţa statorniciei Sfântului Gheorghe, împăratul porunceşte tăierea capului acestuia, lucru ce se petrece pe 23 aprilie 303, zi in care de atunci şi până azi se face pomenirea acestui neînfricat mărturisitor al credinţei creştine. Sfântul Gheorghe este un model, în primul rând pentru ostaşii ţării, care sunt chemaţi primii să se jertfească pentru neam, ţară şi credinţă. Este un model de statornicie şi bărbăţie pentru noi toţi cei chemaţi să-L mărturisim pe Domnul Hristos. De aceea, s-a bucurat de multă cinstire de-a lungul istoriei noastre. Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt purta în permanenţă în lupte icoana lui cu sine. Multe localităţi îl au ca ocrotitor (oraşele Sf. Gheorghe, Gheorghieni, Giurgiu) şi foarte mulţi români sunt însemnaţi prin grija naşilor şi a părinţilor cu numele de Gheorghe , Gherghina, Georgeta, cinstindu-i numele şi urmându-i exemplul de credinţă, statornicie şi curaj în a-l mărturisi pe Hristos Domnul.
Foarte multe biserici îl au ca ocrotitor şi de ziua lui rasună troparul său: „Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”
Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău
