Pentru că perioada Triodului este o continuă invitație de a ne așeza în lumina comuniunii de iubire ce izvorăște din lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, suntem încurajați să trăim preaplinul Ortodoxiei fără a ne mai teme de greutatea postirii. Duminica aceasta, a patra din post, ne aduce aminte de Sfântul Ioan Scărarul și de Părinții care au rânduit lecturile din Scriptură, ce leagă nevoința și strălucirea urcușului duhovnicesc de încântătoarele pericope evanghelice a izbăvirii a unui suflet nevinovat din duh necurat (Marcu 9, 17-32) și a Fericirilor, din Predica de pe Munte a Mântuitorului (Matei 5,25; 5, 1-12). Pomenirea Sfântului Ioan, supranumit ”Scărarul” (sau Scholasticul, semn că devenise din timpul vieții – se naște în 579 d.Hr. – un Învățător recunoscut), egumen al Mănăstirii Sinai, nu se face în această zi pe motivul trecerii sale la cele veșnice. Autorul cunoscutei lucrări ascetice intitulată ”Scara Raiului” sau ”Scara dumnezeiescului urcuș” este prăznuit pe 30 martie, însă este menționat astăzi pe temeiul de a fi ”scară” sau întărire celor ce vor să înainteze duhovnicește pe cărarea Învierii, urmând pilda vieții sale. Prezentată sub forma unei scări cu 30 de trepte, ascensiunea duhovnicească, considerată a fi jurnalul vieţii sfântului, reprezintă expresia metamorfozată a trăirilor dobândite de ascet în isihie, prin stăruinţă, despătimire, înfrânare, post, priveghere şi rugăciune.
Tot întărire pe Cale ne este și lectura pericopei duminicale. Un cărturar iese înaintea Domnului și realizează o deschidere de dialog: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Un act de curaj, dar și de desnădejde nădăjduitoare. Tatăl epuizase totul. Nicio soluție nu-i mai era la îndemână, căci „am zis și ucenicilor Tăi să-l alunge, dar nici ei nu au putut”. Cuvintele prin care intră în inima Mântuitorului sunt teribilele: ”Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” Adus înainte, copilul se zvârcolește. Hristos nu doar că-l izbăvește de îndrăcire, ci îl înviază de-a dreptul, reașezându-l în viață. Căci, El este nu doar Învățătorul, ci Dumnezeul Vieții. Ucenicii rămân dezorientați. Iar Domnul le explică în ce mod această neputință poate fi îndreptată prin post și rugăciune. Nu-i ceartă că nu pot. Îi învață ce au de făcut pentru a putea.
Imaginea zilei este și povestea noastră. Neputincioși în a crede, ne dăm știutori. Fără Hristos, nici a ști și nici a crede nu au valoare. A posti înseamnă să înțelegi cărui Dumnezeu îi ești fiu. Și cum te scoate El din apă și din foc, din căderi și din urcușuri nesăbuite.
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
