În fiecare an pe data de 6 decembrie Sfânta Biserică sărbătoreşte pe Sfântul Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinismului, mai popular chiar şi decât Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui sfântă Liturghie se săvârşeşte mereu.
Oameni ca şi noi, născuţi cu slăbiciunile firii omeneşti, sfinţii s-au străduit neîncetat, în viaţa lor pământească, să se depăşească pe ei înşişi, să nu se lase pradă slăbiciunilor firii, să învingă ispita şi păcatul, să se apropie cât mai mult, pe calea desăvârşirii, de modelul şi exemplul lor suprem, Domnul nostru Iisus Hristos. Cu toate că, priviţi fiecare în parte, sfinţii se deosebesc unii de alţii prin lucrarea lor, prin sfârşitul vieţii lor, ei se aseamănă laolaltă foarte mult, formând o unitate spirituala de cuget, de simţire şi de lucrare, de comuniune strânsă – comuniunea sfinţilor.
Ceea ce aduce drept contribuţie personală la această comuniune a sfinţilor Sfântul Ierarh Nicolae şi explică evlavia deosebită de care se bucură, sunt, aşa cum sublinia părintele Arsenie Boca, cele două calităţi esenţiale ale sale: Dragostea de popor – până la sacrificiu, şi Dragostea de Iisus – dragostea de Adevăr. Deci „mila şi adevărul” pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu 1-a făcut mare înaintea oamenilor.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica în a doua jumătate a secolului III d. Hr., din părinţi creştini bine înstăriţi. Din fragedă pruncie, el a fost crescut în duh de credinţă şi evlavie după învăţătura cea dreaptă a Bisericii. Sfântul Nicolae s-a nevoit cu toată râvna, de-a lungul întregii sale vieţi pământeşti, să sporească în credinţă şi înţelepciune, în dragoste şi milostenie şi, astfel, să urce tot mai sus pe treptele desăvârşirii.
Edictul de recunoaştere a creştinismului dat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare în anu1 313 1-a găsit pe sfântul Nicolae în temniţă, de unde a fost eliberat împreună cu toţi ceilalţi creştini. În anul 325, când Împăratul Constantin a convocat primul Sobor Ecumenic pentru a stăvili marea erezie a arianismului, printre cei 318 sfinţi Părinţi participanţi era şi Sfântul Nicolae.
Cu acest prilej s-a făcut cunoscută râvna Sfântului Nicolae pentru Adevăr, căci Sfântul Nicolae 1-a pălmuit pe ereticul Arie în plin sobor pentru hulirea lui: că Iisus n-ar fi Dumnezeu adevărat, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Iată râvnă pentru Adevăr, cum n-au mai avut-o alţi Părinţi ai Bisericii.
Dar Sfântul Nicolae nu s-a ocupat numai de grijile duhovniceşti ale turmei sale. El a luat omul ca întreg, şi pentru întreg omul s-a preocupat de toate nevoile sale. În toate zilele, Sfântul Nicolae venea în ajutorul săracilor şi necăjiţilor vieţii cu diferite fapte de milostenie din bunurile sale: pe cei flămânzi îi sătura, pe cei goi îi îmbrăca, pe cei deznădăjduiţi îi încuraja, devenind astfel un dulce liman de sprijin şi mângâiere pen¬tru toţi oropsiţii vieţii. Cel mai cunoscut exemplu este ajutorarea şi înzestrarea a trei fecioare sărace orfane de mamă, care din cauza sărăciei erau pe cale să cada pradă păcatului desfrânării, pe care le-a scăpat de mizerie şi păcat aruncându-le bani pe ascuns de trei ori.
Prin harul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Nicolae a săvârşit multe fapte măreţe şi chiar minuni, despre care ne vorbeşte tradiţia Bisericii creştine pe care el a slu¬jit-o cu pricepere, cu dragoste şi demnitate până prin jurul anului 340, când şi-a dat obştescul sfârşit, fiind chemat de Domnul la cele cereşti. Aceiaşi tradiţie evlavioasă spune că o lume întreaga l-a plâns cu amar, pentru că era nevoită să se despartă de un părinte scump, de sprijinitorul milostiv, de Ierarhul luminat. Iar toate minunile pe care le-a făcut şi le va face Dumnezeu oamenilor după mutarea sfântului la ceruri, nu au altă explicaţie, decât că sunt un răspuns pe care îl dă Dumnezeu oamenilor pentru iubirea lor de marele ierarh. Căci Dumnezeu e făcătorul de minuni în sfinţi Săi, indiferent dacă sunt în lumea aceasta sau s-au mutat în cealaltă.
Prin viaţa sa de „înger în trup”, prin faptele sale de adevărat slujitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor, Sfântul Ierarh Nicolae, a fost, este şi rămâne mereu un veritabil model de urmat pentru creştinii din toate locurile şi din toate timpurile, care îl cinstesc străduindu-se să transpună cât mai mult din faptele lui bune în propria lor viaţă.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
