Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sfânta Biserică Or¬todoxă de pretutindeni prăznuieşte luni, 14 octombrie, pe Cuvioasa Maică Parascheva, sărbătoare care pentru noi cei din Moldova are o însemnătate deosebită, deoarece Cuvioasa Maică Parascheva este ocrotitoarea întregii Moldove, de mai bine de 350 de ani sfintele ei moaşte aflându-se la Iaşi.

An de an, toţi cei ce doresc să dea slavă lui Dumnezeu şi Să-i ceară ajutorul, vin în pelerinaj la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, adevărat izvor de bine¬cu-vân¬ta¬re şi însă¬nă¬toş¬ire duhovnicească şi trupească pentru cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo-ci¬toa¬re către Preamilostivul Dum¬ne¬zeu. Minunile ce urmează rugăciunilor sunt nenumărate, iar cea mai importantă este, poate, tocmai impresionanta adunare a creştinilor ortodocşi din fiecare an cu prilejul praznicului ei, mărturie a unităţii de credinţă şi a iubirii ce leagă pe creştini unii de alţii şi de sfinţi, ca unii ce au bineplăcut lui Dumnezeu, transformându-se în lumină de iubire şi apropiere între toţi cei ce mărturisesc şi trăiesc aceeaşi credinţă.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă¬mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat, în apropiere de Cons¬tan¬¬ti¬nopol, ca¬pi¬tala Imperiului Bizantin. Pă¬rinţii ei, oa¬meni de neam bun şi cre¬dincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum¬nezeu, în¬dem¬nând-o spre de¬prin¬¬derea fap¬te¬lor bune, dar mai ales a postului, ru¬găciunii şi milos¬te¬niei. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o bi¬serică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfân¬ta Li¬turghie, cuvântul Evangheliei: „Ori¬ci¬ne vo¬ieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Mar¬cu 8, 34). Chemarea Mântui¬to¬ru¬lui a sădit în inima ei dorul de desăvârşire, încât şi-a îm¬părţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a fă¬cut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor.

Moştenind o mare avere de la părinţi îm¬preună cu fratele ei Eftimie, ajuns mai apoi episcop la Madinte, tânăra Parascheva a dă¬ruit săracilor partea ce i se cuvenea din moşte¬ni¬re şi „părăsind frumuseţea acestei lumi”, s-a re¬¬tras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Con¬stanti¬nopol, apoi vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Hera¬cleea. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în do¬rinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile bine¬¬cuvântate de viaţa pă¬mân¬tească a Mân-tui¬¬to¬rului Iisus Hristos şi a Sfinţ¬ilor Apostoli.

După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o m㬬năstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde vreme de cinci ani s-a nevoit cu postul şi s-a înălţ¬at duhov¬ni¬-ceşte în rugăciune.
La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat. În anul 1050, la vârsta de 27 de ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării.

Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ şi s-au pus în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani. Au trecut apoi pe rând prin Târnovo, Belgard, Constantinopole, ajungând în cele din urmă, pe 13 iunie 1641, la Iaşi, unde se află până astăzi.

Viaţa curată, împletită prin ru¬g㬬ciune şi fapte bune, tinereţea care stră¬luceşte peste vea¬curi precum lu¬mina din candelele fe¬cioa¬relor înţe¬lep¬te, preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii, sunt pentru noi toţi un îndemn la mai multă rugă¬ciu¬ne şi priveghere, la căutarea bu¬curiei pe care o aduce în inimi prezenţa Du¬hului Sfânt. Simbol al fră¬ţie¬tăţii ortodoxe, Sfân¬¬ta Cuvioasă Parascheva, lumină¬toa¬rea casnică a Mol¬dovei, ne aduce nădejdea biruinţei asu¬pra patimilor, dez¬bi¬nă¬ri¬lor şi necazurilor din lume, prin iubirea sme¬rită şi atotputernică a Domnului Hristos Care iubeşte şi adună laolaltă pe toţi oamenii.

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău