Ziua de 14 octombrie aduce bucurie netarmurita in sufletele crestinilor, care se unesc in rugaciunea comuna catre Dumnezeu spre cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva – luminatoarea Moldovei – o adevarata pilda de evlavie si bunatate. Sarbatoarea ei prilejuieste anual, la Iasi, unul dintre cele mai mari pelerinaje din toata lumea crestin-ortodoxa. Nascuta in Epivat, in secolul al XI-lea, nu departe de Constantinopol si provenind dintr-o familie instarita, Sfanta Cuvioasa Parascheva obisnuia, de mica, sa daruiasca saracilor hainele ei scumpe si sa ia in schimb vesmintele lor ponosite, netinand seama de mustrarile parintilor ei. Odata, fiind intr-o biserica si auzind cuvantul evanghelic: „Cine vrea sa vie dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze”, i s-a umplut sufletul de dragoste catre Dumnezeu, hotarand sa-L urmeze. Dupa moartea parintilor, Sfanta Parascheva si-a impartit averea cuvenita ei, saracilor, a parasit „frumusetea acestei lumi”, daruindu-se postului si rugaciunii. A primit „cinul monahal” in Ieraclea din Pont si dupa ce a petrecut pana la 25 de ani intr-o manastire de maici din Ierusalim, la indemnul unui inger ce i s-a aratat, a plecat in satul natal stiind ca i se aprpie sfarsitul vietii. A mai trait acolo doi ani, apoi si-a dat sufletul fara a sti nimeni cine este. Sfintele sale moaste au fost descoperite cand un corabier a fost ingropat in acelasi loc unde se aflau acestea. Unul dintre cei ce asistasera a visat-o pe Sf. Parascheva spunandu-i sa-i ia moastele si sa i le puna la loc de cinste. Astfel, ele au fost asezate pentru prima data in Biserica Sfintilor Apostoli din Epivat, unde au ramas 200 de ani. Sfintele sale moaste, stramutate la Tarnovo in 1230, apoi la Belgrad, la Constantinopol si in cele din urma la Iasi, au marcat cu sfintenia lor intreg Rasaritul bizantin. Acestea au fost aduse in cetatea de scaun a Moldovei in anul 1641, prin stradania domnitorului Vasile Lupu, fiind asezate mai intai in Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, apoi in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi.
[ad#stire] Sfanta Cuvioasa Parascheva a purtat grija de suflet, de lucrul cel mai nemuritor, de aceea, viata ei in trup a fost o viata de daruire si de slujire lui Dumnezeu si oamenilor. Ea a cautat calea desavarsirii si i-a ajutat pe semenii ei sa duca o viata lipsita de griji. Cunoscand viata sfintei se cuvine ca stradaniile crestinilor sa se indrepte spre a urma exemplul acesteia. Dupa modelul Sfintei Cuvioase Parascheva, sa ne daruim celorlalti, pentru ca slujind oamenilor, slujim lui Dumnezeu, sa rezistam ispitelor si sa cautam a merge pe calea curatiei, a desavarsirii morale.
Iuliana Chiper,
master in Teologie
