Circulă pe radio și televiziuni un mesaj de interes public care instiințează onor cetățenii români că dacă diferența de vârstă dintre cei doi (minim doi, după cum spune cântecul) protagoniști ai unei relații sexuale este mai mică de cinci ani și unul este minor, cazul este considerat viol.
Și de aici încep problemele. Dacă au vrut să atenționeze majorii să nu cumva să facă sex cu persoane minore dacă diferența de vârstă e mai mare de un cincinal, ideea s-a pierdut pe drum. La publicul-țintă mesajul a ajuns distorsionat, prea puțin înțeles, iar pentru unii a fost perceput ca un îndemn: acum e timpul, ba, cât încă suntem minori, nu mai târziu, că e pericol.
De altfel, inițiativa legislativă care a modificat situația, în sensul că a introdus acea limită de cinci ani, dă impresia că societatea românească are o problemă doar cu majorii care fac sex cu minori. Nu e nicio problemă dacă minorii fac sex. Pare că de la vladică la opinca, unica problemă în ceea ce privește sexualitatea este că nu cumva o persoană adultă mai mare cu cinci ani decât cealaltă să fie implicată în așa ceva.
Dar de ce 5 ani? Cine a stabilit această limită și de ce? Dacă unul are 22 și celălalt 16 de ce e viol, iar dacă unul are 21 și celălalt 16 nu este? Poate să ne explice cineva fără istericale motivul?
Și, mai ales, de ce nu e nimeni preocupat de ceea ce se întâmplă cu minorii? Că nu mai e ca pe timpuri, când părinții se temeau de liceenii care își începeau viața sexuală. Acum e la gimnaziu problema. Și nu pare să preocupe pe nimeni.
Nu că ar putea scăpa cineva de supersexualizarea societății, când, unde întorci capul, dai numai de mesaje subliminale cu tentă sexuală. Până și la televizor a ajuns să se spună despre una sau alta că „e bună”. Expresia întreagă este „e bună de …”, dar nu deranjează pe nimeni, nici măcar când expresia e folosită pentru a descrie minore.
Mă gândesc că, în mod logic, dacă societatea nu ar fi permis atâtea stimulente sexuale care să modifice comportamentul copiilor, nu ar mai fi fost, astăzi, nevoie să se pună în lege interdicția ciudată despre care am vorbit la început.
Mai pe românește: educația este cheia, mai ușor previi decât să tratezi. Iar societatea, în inteligența ei, s-a gândit că e mai bine să învețe copiii cum e cu prezervativele și bolile cu transmitere sexuală. Ceea ce nu ar fi rău dacă nu ar fi, de fapt, tot un tratament și nu o metodă de prevenire a problemei. Mai nasol este că societatea nu a ajuns la o înțelegere nici în legătură cu educația sexuală. Și aici este de discutat despre cum unii înțeleg să facă, de fapt, prozelitism în favoarea sexualității „alternative”, iar alții se tem că prea multa educație sexuală de fapt ar fi doar un stimulent pentru adolescenți. Și mă tem că deja e prea târziu și pentru unii și pentru alții.
Problema sexului și a sexualității în societatea contemporană este complexă și nu poate fi redusă la simplul aspect al legislației sau al educației. Ea are rădăcini adânc înrădăcinate în cultura, tehnologia și schimbările sociale care au avut loc în ultimele decenii.
Deși eforturile de a promova educația sexuală și de a reglementa relațiile sexuale sunt importante, ele par să fie doar mici intervenții într-un sistem mult mai mare și mai complicat. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei și a mass-media a dus la o expunere constantă la conținut sexualizat, care influențează atitudinile și comportamentele individuale, mai ales ale tinerilor.
Problema drogurilor, a alcoolului și a altor comportamente de risc sunt, de asemenea, interconectate cu această problemă.
În plus, există o neîncredere semnificativă în instituțiile sociale și în abilitatea lor de a gestiona aceste probleme.
Prin urmare, problema sexului și a comportamentelor sexuale nu poate fi abordată în mod eficient printr-o simplă schimbare a legilor sau prin introducerea unei educații sexuale mai comprehensive.
Mi-e teamă că problema sexului a scăpat de sub control, la fel ca și problema drogurilor, a lipsei educației, alcoolului și așa mai departe. Oricât ar mai încerca societatea să schimbe puțin datele problemei, e cam imposibil să se mai remedieze ceva.
