Pentru mine a fost dintotdeauna clara ideea ca arta este un spatiu al libertatii neîngradite, iar despre teatru îmi place sa repet ce a spus Dario Fo, la un moment dat: prima regula în teatru este ca nu exista reguli. Îmi mai este foarte limpede faptul ca în arta nu exista unanimitate de vederi, sufragiu universal, o stiu de la Calinescu.
Asa ca sunt uimita sa aud oameni de teatru spunând, pe un ton apodictic: nu asa se face asta sau ailalta, asta nu-i Caragiale (sau, ma rog, alt dramaturg foarte cunoscut), Shakespeare se joaca numai cu actori mari etc. Gândirea asta monolitica, rigida, fara nuante, fara deschidere spre nou, spre inevitabilele schimbari survenite în estetica spectacolului contemporan (una eteroclita, fara granite între genuri, postmoderna) e cel putin curioasa la oamenii care mai si cred despre ei ca nu au „spirit provincial”.
Revenind la Shakespeare, prezent în câteva reprezentatii din Theaterstock, am sa amintesc o afirmatie a lui John Elsom (din cartea sa „Mai este Shakespeare contemporanul nostru?”): „Shakespeare este un scriitor elastic. El poate fi întins în mai multe directii înainte de a se rupe”. Afirmatia care vine dupa o alta constatare si anume aceea ca marele Will este jucat, în întreaga lume, pe o scara mult mai mare decât a oricarui dramaturg în viata sau decedat.
Un adevarat fenomen, asadar, pentru ca opera „divinului brit” ne vorbeste fiecaruia dintre noi. Sigur, marile tragedii shakespeareene presupun un tip aparte de abordare si actori experimentati. Desi, nici aici nu exista reguli, dupa cum spuneam. De fapt, cam toate spectacolele de la ora actuala sunt dupa Shakespeare, adaptate de un regizor care vine cu propriile idei, cu o viziune personala asupra textului originar, mutând accentele, redimensionând personajele, inventând situatii, totul în cautarea unor noi sensuri, unui mesaj interesant si actual. E bine sa mergem la teatru, unde se spun povesti, întâmplari cu oameni, fara preconceptii. Deschisi si cu seninatate de spirit, ca sa traim emotii, sa ne bucuram sau dimpotriva. Teatrul e joc, e iluzie, e facut din materia viselor.
Închei spunându-va ca, dupa ce am vazut „Îmblânzirea scorpiei”, „Visul unei nopti de vara” si „Visul”, la sectiunea Independent, urmeaza alte doua spectacole pe care ar fi mare pacat sa nu le vedeti: „O furtuna”, creatie a lui Silviu Purcarete, si „Furtuna”, realizata la Teatrul National I.L.Caragiale Bucuresti. Pour la bonne bouche, Theaterstock îsi va închide prima editie cu un spectacol Shakespeare.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
