Una dintre cele mai vechi secții din Spitalul Județean de Urgență Bacău, care funcționează încă de când acesta a fost dat în folosință, una din cele mai mari și importante secții din unitatea spitalicească este Medicina Internă.
Aici este locul unde ajung cele mai complexe patologii, care sunt diagnosticate, supravegheate și tratate de o echipă de doctori bine pregătiți, devotați, toți medici primari, cu mare experiență profesională.
Lunar, pe cele 90 de paturi ale secției, sunt înregistrate în jur de 300 de cazuri, pe spitalizare continuă, și circa 120, pe spitalizare de zi. Secția dispune de toată aparatura necesară la acest moment pentru această specialitate, iar pe viitor, în planul actualei conduceri a spitalului, se intenționează ca Secția de Medicină Internă (situată la etajul IV, al Blocului medico-chirurgical din unitatea spitalicească) să fie dublată ca spațiu, o investiție absolut necesară care vine să îmbunătățească tot ce ține de confortul pacienților.
Cu ce se ocupă concret Medicina Internă ne-a explicat, în detaliu, dr. Elena Alistar, medicul șef al secției.
– Doamna doctor, Medicina Internă este specialitatea de bază într-un spital. Practic, un medic internist se ocupă cu diagnosticarea și terapia bolilor organelor interne, de aceea se confruntă cu simptome și afecțiuni din toată gama medicinei moderne, de la dermatologie sau cardiologie, până la neurologie sau gastroenterologie.
– Patologia din Secția de Medicină Internă a Spitalului Județean de Urgență Bacău este, într-adevăr, multiplă. Vorbim, în general, de pacienți care nu au boli chirurgicale, dar care sunt cu probleme complexe de sănătate. De exemplu, un pacient care are sechele de accident vascular cerebral, stă la pat și face complicații infecțioase, respectiv febră. A ajuns la noi pentru a stabili cauza acestei febre: este pulmonară, digestivă, urinară ori de altă natură? Sau, pacienții care au ciroze și prezintă dureri abdominale; până se stabilește că e vorba de o pancreatită sau de o hernie încarcerată, sunt văzuți și explorați de medicul de Medicină Internă. Chiar acum, am pe secție o pacientă cu fractură de bazin, trimisă acasă de 10 zile, care a venit la Urgențe cu hemoglobină foarte mică și care a început să facă febră din ce în ce mai mare. A fost văzută de neurolog, de infecționist, probele biologice de laborator sunt în lucru, i s-a făcut și computer tomograf. Mai am un pacient cu ciroză hepatică și tumoră de ficat, stabilită din iunie, dar care, din investigații, am descoperit că suferă și de o stenoză aortică, strânsă, cu indicații operatorii. Ulterior a făcut şi o complicație neurochirurgicală. Problema este că pacienții care îndeplinesc criteriu de internare pe Medicină Internă sunt, de la un an la altul, cazuri din ce în ce mai complexe, care solicită din ce în ce mai mult timp pentru investigare de urgență, dar și resurse, iar toate aceste tratamente moderne dezvoltă prin ele însele o nouă patologie. Or, unii pacienți nu sunt pregătiți să o primească, nu sunt suficient de complianți la planul de tratament și la dieta necesară, și așa ajung la noi cu multe complicații și dezechilibre electrolitice. Noi, medicii internişti, suntem obligaţi, prin formaţia noastră profesională, să cunoaştem toată patologia nechirurgicală. Practic, noi depistăm etiologia unei infecţii, noi depistăm tumorile, noi explorăm organele interne – inimă, plămâni, tub digestiv, ficat, splină, rinichi, dar şi tot ce ţine de sânge, metabolism, articulaţii, privim organismul ca un tot unitar. Bineînţeles că un medic internist lucrează în echipă şi cu medicul cardiolog, pneumolog, nefrolog, hematolog, oncolog, infecţionist, neurolog etc.
– Dar triajul unde se face? Pentru că, e clar, nu toţi pacienţii care vin la spital ajung direct la Medicină Internă?
– Nu. Triajul lor este făcut la Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU). De acolo este chemat de pe secţie internistul, el este şeful gărzii pe spital, el decide unde se va interna pacientul cu o patologie complexă. Dacă are, de exemplu, un diagnostic pe chirurgie, de pildă, o ocluzie intestinală pe un cancer de colon cu metastaze, eu, ca internist, decid să fie trimis pe Chirurgie, pentru că acolo se tratează urgenţa. Regula este însă aşa: dacă pacientul este pe o patologie cardiacă sau infecţioasă cunoscută, dar are o complicaţie, ajunge la noi, pe secţie, la Medicină Internă, unde sunt şi două linii de gardă şi unde, ulterior, solicităm pe caz şi pe alţi colegi de-ai noştri, de la alte specialităţi. În practica medicală actuală, pacienţii doresc, din ce în ce mai mult, să fie examinaţi de specialităţi mai înguste. Adică, îl doare inima, vrea doar la cardiolog, are o problemă intestinală, se duce la gastro-enterolog. În cele mai multe cazuri, nu greşesc, dar atunci când se dezvoltă o patologie multiplă, e treaba medicului internist. Pentru că noi oricum lucrăm şi intersecţii, oricum solicităm şi părerea celorlalţi colegi de pe alte specialităţi din spital şi chiar din clinici universitare, cu care avem o colaborare foarte, foarte bună. Chiar dacă, la un moment dat, noi credem că stăpânim foarte bine acea patologie, pentru a avea mereu şi o altă părere, acei „alţi doi ochi”, solicităm un consult intersecţie care poate să ofere, uneori, o atitudine diagnostică şi terapeutică mult mai bună.
– Odată ajuns aici, pe Secţia de Medicină Internă, pacientul beneficiază de tot ce este necesar, ca analize, ca medicaţie şi tot ce mai trebuie pentru a fi tratat „ca la carte”, cum se spune?
– Din fericire pentru noi, dar şi pentru pacient, acum putem să efectuăm, prin laboratorul spitalului, toată gama de investigaţii biologice, dar şi investigaţii imagistice de înaltă perfomanţă – radiografii, computer tomograf, chiar şi RMN, dacă este nevoie – la orice oră, în orice moment de pe gardă, ceea ce, desigur, ne creşte costurile de spitalizare. Da, suntem una dintre secţiile mari consumatoare de resurse din acest punct de vedere, dar trebuie să se înţeleagă că totul este făcut pentru binele pacientului care a ajuns la noi; repetăm analizele, repetăm tomografiile, ori de câte ori s-a modificat ceva în starea pacientului, tocmai pentru că lucrăm întotdeauna sub presiunea unei evoluţii potenţial imprevizibile a unui caz. Ca o paranteză, cel puţin o treime dintre cazurile pe care le îngrijim sunt cazuri care au ghiduri şi protocoale terapeutice de terapie intensivă, de exemplu stările septice, insuficienţele respiratorii severe, disfuncţiile multiple de organ, dezechilibrele electrolitice şi acido-bazice sau hematologice majore etc.
– Lunar, cam câţi pacienţi ajung pe Medicină Internă şi care este durata de spitalizare a unui bolnav pe această secţie?
– Deşi vorbim de o patologie complexă, gravă şi solicitantă sub aspectul ocupării cu personal şi cu resursele necesare, avem grijă ca durata medie de spitalizare a unui pacient să fie cea mai scurtă posibil. Orice pacient stabilizat şi care are un plan de tratament, pe care îl poate urma acasă sau în ambulator, este externat. Numărul de spitalizări continue pe lună este de circa 300 – 310, iar de spitalizări de zi, în jur de 120.
– Ce înseamnă, de fapt, spitalizarea de zi, dacă tot am ajuns la acest capitol?
– Spitalizarea de zi este o formă de spitalizare pe care o avem din 2006 – 2007. Pentru acest tip de spitalizare, secţiei noastre i s-au alocat cinci paturi, care în fiecare zi pot fi utilizate pentru pacienţii care suferă de anumite boli acceptate prin contractul cu Casa de Sănătate, cum ar fi steatoză hepatică (acumulare de grăsimi la nivelul ficatului, n.r.), anemii feriprive (anemia care apare pe fondul insuficienţei de fier din organism, n.r.), insuficienţa venoasă cronică de membre inferioare, gastroduodenită, cardiopatie ischemică cronică, BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică, n.r.) etc. Sunt, de regulă, pacienţi cunoscuţi, pe care noi i-am avut în îngrijire, au fost externaţi cu tratament şi revin pentru că trebuie să urmărim în cazul lor, periodic, evoluţia clinică, imagistică sau biologică a bolii. Este o spitalizare care începe la ora 8.00 şi se finalizează la ora 14.00, când se termină şi programul de lucru al medicului care nu este de gardă. La această oră, pacientul cu spitalizare de zi are toate analizele şi investigaţiile terminate, are reţetă, tratament, bilet de externare şi chiar o eventuală reprogramare, pentru un alt plan de explorare ulterior, dacă este cazul, în funcţie de evoluţia lui şi de patologie.
Explorări până la teste genetice
– Ştiu că pe această secţie se tratează şi aşa-numitele boli rare. Chiar aveţi în acest moment în evidenţă un pacient cu Boala Fabry, o boală genetică de metabolism.
– Unii pacienţi chiar au boli mai deosebite, cu o prevalenţă mai rară. Medicina Internă are marea şansă că e obligată, cum am mai precizat, să cunoască foarte multe din patologia medicală, mai ales cea nechirurgicală şi, de aceea, trebuie să mergem, cum se spune, „până în pânzele albe” cu explorările, inclusiv pe teste genetice. Aceste teste nu se fac numai pe bolile rare, aşa cum am făcut şi la pacientul la care faceţi referire. Am făcut teste genetice şi la o pacientă pe un post-partum, care prezenta dureri abdominale şi ascită, iar prin aceste teste am depistat că are boala celiacă. Va mai intra pe secţie un caz de boală rară, de pe Pediatrie, a unui pacient care va împlini 18 ani şi care va fi preluat de noi pentru continuarea tratamentului pentru afibrinemia de care suferă. Mai sunt teste genetice în lucru pentru Boala Gauche, dar şi pentru Boala Niemann Pick. Avem o colaborare foarte bună cu clinicile universitare din ţară, mai ales cu cea din Iaşi, care ne ajută atunci când avem de rezolvat astfel de cazuri care depăşesc posibilitatea de a fi tratate sau investigate în Spitalul Judeţean de Urgenţă, ca aparatură, specialitate sau medicaţie. Deci facem tot ce este omenesc posibil pentru pacientul nostru.
Pacienţi din ce în ce mai tineri şi cu stare de sănătate alterată
Îngrijorător este faptul că a scăzut foarte mult şi vârsta pacienţilor care prezintă astfel de patologii şi ajung pe secţia de Medicină Internă. Chiar în aceste zile, aici este tratat un pacient de numai 26 de ani cu pacreatită acută, situaţie mai rar întâlnită la această vârstă. Sunt şi pacienţi de 45-50 de ani cu ciroze hepatice, care au dezvoltat concomitent şi o patologie cardiacă într-un stadiu avansat.
Şi pentru că nu avem o educaţie sanitară de prevenţie şi nu mergem la medic (în special la medicul de familie) pentru un control anual (măcar) de rutină, s-a ajuns ca pe Medicină Internă să fie investigaţi pacienţi cu o stare de sănătate alterată la nivelul mai multor aparate şi sisteme, în care este greu să se diagnosticheze ce este nou, acut, şi ce este/a fost cronic.
Tot ca exemplu, pe secţie mai este prezent un pacient cu suspiciune de intoxicaţie cu solvenţi, care s-a prezentat concomitent pentru febră, dar şi cu vertij şi cu mialgie (dureri musculare). Din anamneză s-a depistat însă că febra o are de 2 zile, vertijul de luni de zile, iar mialgia de doi ani.
Dotări perfomante, inclusiv în ambulatoriu
Pe secţie este un ecograf performant, de 50.000 de euro, cu promisiune de a mai fi achiziţionat încă unul. Pe lângă acesta, Secţia de Medicină Internă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău are aparatura necesară pentru explorări ecografice atât pentru părţile moi (care permit vizualizarea structurilor aflate la o profunzime mică sub piele, ţintind mai ales muşchi, ganglioni, grăsime subcutanată – ex. sâni, tiroidă, articulaţii, Doppler pe vase şi altele), pentru evaluări generale ale organelor din abdomen, pentru evaluarea inimii etc.
Pe secţie mai sunt aparate pentru monitorizare de hipertensiune, pentru spirometrie, EKG-uri, defibrilatoare, truse de resuscitare, dar sunt posibilităţi de efectuare şi a endoscopiilor sau bronoscopiilor. Dotările necesare sunt şi în cele două cabinete de Medicină Internă din Ambulatoriul de specialitate (Policlinică), cu program de dimineaţa, de la 7.00, până seara, la ora 20.00.
„Dacă nu este exagerat, aş vrea să mai menţionez un aspect foarte important în ceea ce priveşte îngrijirea unui pacient pe secţia noastră şi să precizez că exigenţa cu care se efectuează un act medical trebuie să fie înţeleasă foarte bine de către bolnav, dar şi de către aparţinătorii acestuia. Tot ce înseamnă investigarea unui pacient, tratamentul lui şi supraveghearea în secţie sunt sub impactul unor circuite medicale foarte clar precizate şi care trebuie respectate.
Apoi, timpul este cea mai preţioasă resursă la un moment dat: timpul pe care medicul îl are să exporeze pacientul, timpul pe care asistenta îl are la dispoziţie pentru recoltarea analizelor sau pentru administrarea tratamentului şi aşa mai departe. Acest timp este deseori încurcat de către aparţinători, care nu înţeleg să respecte programul de vizită, de la 15.00 la 18.00 în fiecare zi, la care se adaugă şi orele 11.00 – 13.00, sâmbăta şi duminica, şi nici momentul când trebuie să solicite informaţii despre pacientul lor, pentru care, de asemenea, este un program de la 12.30 la 14.00.
Rugămintea mea este ca aceste programe să fie acceptate, înţelese şi respectate de către familiile bolnavilor. Mai ales că, acolo unde e necesar, dacă se schimbă starea pacientului sau trebuie transferat în altă secţie sau în alt spital, familia oricum e sunată direct de medicul curant. Trebuie să existe acea încredere în noi, medicii!”
dr. Elena Alistar, medicul şef al Secţiei de Medicină Internă
Medicii care lucrează în această secție (în ordine alfabetică):
Elena Alistar – medic primar (șef secție)
Filuța Badiu – medic primar
Lidia Coțofrei – medic specialist
Daniela Roxana Larion – medic primar
Otilia Marin – medic primar
Radu Mihailov – medic primar
Gabriela Pârlog – medic primar
Violeta Gabriela Popescu – medic primar
Lucica Rău – medic primar
Maria Tache – medic primar
Contract doar pe gărzi: Angela Teodora Ciobanu (medic primar) și Elena Mihaela Bolfă (medic specialist)
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
