În ediția de ieri a cotidianului Deșteptarea am prezentat un nou succes băcăuan. Un nou învingător, un elev excepțional, cu un nou rezultat excepțional – o medalie de argint la Olimpiada Internațională de Biologie, care a avut loc între 14 și 21 iulie, în Ungaria, la Szeged. Campionul: Sebastian Romeo Pintilie, îndrumat în toți acești ani de profesoara de biologie Emanuela Oiegar. Elevul care în toamnă va începe clasa a XII-a, la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău. Cel care și-a văzut un nou vis împlinit! Și unul dintre cei nouă elevi băcăuani care au fost răniți în cumplitul accident rutier care a avut loc în drum spre Oradea, unde se organiza Olimpiada Națională de Biologie.
A căzut, s-a ridicat, a învins și atunci, a mers mai departe hotărât, și-a urmat drumul și a învins din nou. Asta își dorea cel mai mult. Să urce pe un nou podium, de data aceasta internațional, și să obțină o medalie. A intrat inițial în lotul național lărgit, unde au fost 20 dintre cei mai buni olimpici la Biologie ai României. A urmat o pregătire intensă, cu profesori universitari, pentru ca, la final, să fie ales printre cei 4 elevi care au reprezentat țara noastră în această competiție. A fost acolo, alături de încă doi băieți, din București și Alexandria, și o fată, din Timișoara. Ca vârstă, el este cel mai mic dintre ei. În total, au fost 285 de participanți din peste 70 de țări.
Trăirile… Și împlinirea!
În drumul de întoarcere spre casă, în trenul de București – Bacău, Sebastian ne-a povestit, prin telefon și facebook/messenger, cum a fost. Îl lăsăm să ne vorbească. Sunt trăirile sale, impresiile, bucuriile, emoțiile. Și împlinirea…
„Competiția de anul acesta a fost cam ca în oricare alt an, nu aș putea spune că sunt diferențe – oricum nu aveam de unde ști cât de pregătit este fiecare elev de acolo. Eram conștient de șansele ridicate de succes ale țărilor precum SUA, China, Singapore, Taiwan, Vietnam.
Premierea în sine a avut loc la ora 1 noaptea din cauza unor întârzieri de vreo șase ore. Au avut loc recorectări și reverificări din câte am înțeles. În loc de un centru educațional de top, Gala de premiere a avut loc acolo unde se desfășurase și cina festivă de la finalul olimpiadei, o sală de sport a orașului. Deși sună oarecum dezamăgitor, totul a fost destul de plin de suspans și oficial, chiar și așa. Premierea a început cu decernarea mențiunilor, în ordine crescătoare. Au fost strigați Magdy Mekdad din București și Silvia Alda din Timișoara, la bronz. Tot timpul acesta speram să nu mă strige – că să ajungă până la argint, căci știam că punctajul meu era peste cel al colegilor mei de lot.
Ultimele două grupuri de bronz strigate (chemau câte 10 pe scenă, făceau o poză și apoi continuau) au ridicat la maximum încordarea și emoția în mine. Când au anunțat trecerea la argint, știam că am reușit. A fost adevăratul moment de extaz pentru mine. Am fost strigat la destul de puțin timp după acel sentiment pe care îl trăiam. Zâmbeam cum nu am mai făcut-o de mult timp. Reușisem!
În total, am avut 6 probe, 4 practici și 2 teoretice. În a treia zi de olimpiadă am dat probele practice. Am fost împărțiți în 4 grupuri și orientați către o scoală din Szeged în așa fel încât să nu ne întâlnim cu cei care dăduseră altă probă înaintea noastră (asta înseamnă că abia la finalul zilei m-am reîntâlnit cu ceilalți români). Fiecare probă a durat o oră și 30 de minute. Temele de anul acesta au fost: 1) biochimie; 2) biologie molecular și fiziologie animal; 3) anatomia plantelor și animalelor, sistematică și ecologie; 4) bioinformatică și neurobiologie. Între fiecare dintre acestea a fost o pauză destul de mare. Până la finalul zilei acumulasem o întârziere mare, așa că am terminat cu probele la ora 22 (începusem la 9 dimineața). Probele au constat în diverse exerciții cu adevărat practice, în care trebuia respectat un protocol de lucru. Timpul a fost problema (cam nimeni nu termina aceste probe). Eu și ceilalți români am avut un punctaj mai slab la practică, puțin sub medie sau mediu, față de ceilalți ani.
În a cincea zi de olimpiadă am avut cele 2 probe teoretice, fiecare de 3 ore. Subiectele au fost diferite față de cele de anii trecuți, în sensul că în loc de întrebări doar cu adevărat/fals, am avut și altele cu alegere multiplă, calcule și completări de diagrame. Subiectele au avut câte 38 de întrebări, cu mai multe cerințe fiecare. Eu unul am terminat cele 2 teorii cu 5 minute înainte de final – mulți alții nu au terminat. Mereu am fost mai bun la această parte și s-a și văzut, deoarece punctajele mele aici au fost peste medie. E de menționat faptul că nu era necesară o bază de cunoștință largă sau detaliată – accentul s-a pus pe lucrul cu informații din grafice, tabele și diagrame, logică, manevrarea diverselor concepte etc. E un contrast deosebit cu olimpiada din România, sau cu sistemul de învățământ în general axat pe «toceală».
Experiența în sine a fost minunată, cu mult peste orice am mai experimentat în viața mea. Condițiile de cazare, mâncarea au fost excelente. Subiectele au fost interesante și diverse, iar compania, nu pot spune decât la fel. Am vorbit cu oameni din peste 70 de țări, toți uniți de aceeași pasiune și de multe alte interese comune. Mi-am făcut mulți prieteni și am aflat multe lucruri noi. Am dăruit și am primit suveniruri din multe țări, am fost duși în excursie la un parc național al istoriei maghiare (Opustaszer) și la Budapesta, care e cel mai frumos oraș văzut de mine. Deși au existat multe probleme organizatorice, frecvente întârzieri și anulări de evenimente, tot ne-am bucurat de locuri frumoase, activități distractive, oameni minunați.
Sper din tot sufletul să mă calific și la anul și cel puțin să îmi egalez performanța de anul acesta. Simpla participare la olimpiada internațională a fost un privilegiu, și nu numai eu spun că merită ajuns acolo doar pentru experiența incredibilă pe care o însumează această competiție. Ce va urma acum? Momentan, nu-mi doresc decât să iau în sfârșit o pauză. Apoi, mai vedem!”
