Dacă ar fi întrebați de ce a fost împușcat Ceaușescu, mulți, foarte mulți români ar răspunde, convinși că au dreptate, că acesta a fost executat deoarece ne-a ținut în frig și foame. Răspunsul ar fi aproape corect dacă nu ar exista câteva mici detalii. Și anume că, da, frigul și foamea au contat dar doar ca pretext, întrucât ordinul pentru împușcarea lui Nicolae Ceaușescu a fost dat nu de revoltați ci, mai degrabă, de niște conspiratori. Care, de fapt, executau și ei niște ordine.
Pentru că Ceaușescu încurcă deja socotelile celor care-și împărțiseră sferele de influență în Malta. Nu voia să se dea dus iar Gorbaciov îi promisese lui Reagan că mută granița socialismului de pe Elba pe Prut. Așa că foametea și frigul au fost motive bune pentru a scoate lumea în stradă și a genera schimbarea regimului.
Tot am încercat să spun că revoluțiile care au schimbat istoria nu au fost neapărat rodul nemulțumirilor cetățenilor cât rezultatul unor planuri complexe ale unor puteri externe care au folosit nemulțumirile ca pretexte pentru a determina schimbări. Primul exemplu care-mi vine în minte este cel al căderii Imperiului Țarist. Prima revoluție, cea din februarie, a fost organizată de britanici. A doua, cea din Octombrie, a fost forțată de germani. Nemltumiri existau în Rusia, dar de ele s-au folosit alte două imperii pentru a obține schimbări favorabile lor.
Și avem iarna de grație 2022-2023. Care se anunță dificilă din punct de vedere social și teribilă din punct de vedere economic. Evident că vor există nemulțumiri, evident că vor fi reacții. Cine va profită de pe urma acestor probleme care vor lovi Europa?
Cum spuneam mai sus, nu trebuie să ne imaginăm că populația Europei va ieși cu furci și topoare în stradă ca să ghilotineze aristocrația Vechiului Regim. S-a văzut că regimul poate lupta cu nemulțumiții. Vestele Galbene au fost învinse în bătălii teribile.
Dar orice actor statal cât de cât versat în manipulare și diversiune poate profita de starea de nemulțumire care va cuprinde Uniunea Europeană.
Îi vom vedea pe liderii europeni în fața plutonului de execuție? Le vor spune ei „măi, băieți, măi” soldaților? Li se va oferi pastila cu otravă? Vor fi aruncați în cuști și târâți pe străzi cum a făcut-o Timur Lenk cu Baiazid? Poate că nici nu ne vom da seama când se va face schimbarea de regim. Sau poate nu va fi nimic și doar ne-am imaginat noi toate acestea…
Răzvan Bibire
