Se trudeste la reabilitarea unui monstru

Nero. Nero Claudius Augustus Germanicus (15 decembrie 37 – 9 iunie 68), al cincilea imparat al dinastiei iulio-iudee. Un caz ciudat. Literatura antica, inclusiv cea romana, i-a zamislit un portret de monstru. Grecul Pausanias, o voce cu autoritate, credea insa ca Nero era un exemplu bun pentru justetea afirmatiei lui Platon, conform careia marea nedreptate ,,nu porneste de la oameni obisnuiti, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educatie gresita“. ,,Ce e mai rau decât Nero?”, intreba poetul Martial, pentru ca urmatorul vers sa ne zapaceasca: ,,Ce e mai bun decât baile lui Nero?”…

Nero. A ordonat uciderea primei sale sotii, Octavia. A omorât-o pe cea de a doua sotie. A poruncit asasinarea Agrippinei, mama sa. L-a ucis pe Britannicus, fratele. L-a pus pe Seneca, mentorul sau, sa se sinucida.A castrat un adolescent, dupa care s-a casatorit cu el. A dat foc Romei (64 d.Hr.), dând apoi vina pe un grup de crestini din care nu lipseau sfintii Petru si Pavel… Parca a cautat cu lumânarea eticheta de monstru. Monstru? Dar, intreaba un jurnalist-arheolog, Marisa Ranieri Panetta, de ce monstru? Imparatul crestin Constantin a poruncit ca primul sau nascut, a doua sa sotie si socrul sa fie ucisi, dar Nero este diavol, in vreme ce Constantin are statut de sfânt. Augustus a distrus o intreaga clasa conducatoare, dar are imaginea unui foarte bun imparat… Panetta este doar una dintre vocile care solicita reevaluarea lui Nero.

Nu lipsesc vocile care spun ca, prin unele dintre infaptuirile sale, Nero ar trece si astazi drept un mare avangardist. Extravagantul palat Domus Aurea, pe care l-a construit ca o reflectare a complicatului sau Eu, este dat ca exemplu in acest sens. A introdus conceptul culturii grecesti, ideea educatiei fizice si intelectuale a tinerilor, a schimbat relatiile sociale, aşezându-i pe senatori si pe simplii ostasi pe acelasi piedestal. Edward Camplin, profesor la Princeton, nuanteaza, vorbind despre ,,un artist si un interpret neobosit care, intâmplator, era si imparat al Romei”, despre un ,,om de relatii publice inaintea vremii sale, cu o intelegere fina a ceea ce doreau oamenii, adesea chiar inainte sa stie ei insisi”, noteaza Magazin istoric. Tacitus, marele acuzator al lui Nero, scria ca nimeni nu stie daca Roma a fost incendiata sau a ars accidental. Primarul din Anzi zice: ,,Dupa ce am fost ales primar, am decis sa fac aceasta reabilitare a lui Nero. Am lipit afise pe care scria: ‘Anzio, orasul lui Nero’. Unii au spus:,,Dar, domnule primar, a omorât multi crestini.” Le-am spus:,,Numai câtiva – nimic, comparativ cu miile de crestini ucisi mai târziu in imperiu.’”

Alessandro Viscogliosi, profesor de arhitectura greaca si romana, spune despre Nero: ,,Voia sa fie aproape de popor, dar in calitate de zeu, nu de prieten”. Megalomanie, evident, dar o megalomania fermecatoare, interesanta, cred unii. Deseori este comparat cu Hitler si Stalin, dar cei care trudesc la reabilitarea sa spun ca acestia erau lipsiti de imaginatie. Operatorii italieni de turism incearca sa exploateze ,,mitul” Nero dintr-o alta perspectiva, unele dintre contributiile arhitecturale si culturale ale epocii imparatului-monstru bucurându-se de o audienta iesita din comun.

Nero a fost un fel de bomba aruncata de destin in mijlocul unei civilizatii foarte complicate. In Anzio, unde s-a nascut, i-a fost ridicata in 2010 o statuie pe care citim:,,In timpul domniei lui, imperiul s-a bucurat de o perioada de pace, de mare stralucire si de reforme importante”. Pâna si grecii, care nu sunt mari iubitori de Nero, apreciaza faptul ca monstrul, aplaudându-le contributiile culturale de exceptie, i-a scutit de plata taxelor catre imperiu.

Istoricul Miriam Griffin, de la Oxford, il caracterizeaza interesant, spunând despre el ca ,,a evadat din ce in ce mai mult intr-o lume a fanteziei”. O lume care, in cele din urma, s-a prabusit peste el. Actualele tentatii de reabilitare risca, sunt de parere multi, ca si realitatea contemporana sa-si prabuseasca violent asupra sa oprobriul. El ramâne, din multe puncte de vedere, o caricatura de om. A iesit invingator la toate intrecerile olimpice la care a participat. Participând la o cursa cu un car tras de zece cai, nu a contat faptul ca era sa moara, dupa ce a cazut.

A fost fost declarat invingator. Ii mituia pe arbitri si pe competitori cu o nonsalanta care ar rivaliza cu practicile contemporane ale unor patroni de cluburi de fotbal. Nero, un avorton al istoriei. Va fi un succes incercarea sa de reabilitare? In materie de manipulare a constiintei publice, imaginatia are inca o forta creatoare de poveste…