Se crapă construcția euro-atlantică și noi plătim deranjul

Săptămâna trecută au avut loc o serie de evenimente care au scăpat unei analize contextuale. Astfel, un prim eveniment îl constituie Summit-ul ”Organizației pentru Cooperare de la Shanghai” (OSC) , desfășurat la Samarkand în Uzbekistan. Un alt moment important a fost cel în care

șeful OMS a afirmat că suntem aproape de sfârșitul pandemiei Covid 19.

Apoi, deși Kievul indicase la începutul invaziei ruse că intenționează să renunțe la obiectivul său de aderare la NATO în schimbul încetării focului, săptămâna trecută, (13 sept.),  Andriy Germak, șeful de cabinet al președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky a solicitat ca Ucraina să fie membru deplin al Alianței.

Nu în ultimul rând,  Ursula von der Leyen a ținut miercurea trecută în fața Parlamentului European discursul său anual  privind starea Uniunii .

Toate aceste evenimente au ceva în comun dacă ar fi să le privim din perspectiva unor declarații formulate de Henry Kissinger la Forumul Economic de la Davos, Elveţia, din mai anul acesta. În vârstă de 98 de ani, Kissinger,  fost secretar pentru Securitate Naţională la Casa Albă, fost secretar de stat al SUA, arhitect al apropierii din anii ’70 între China comunistă şi Statele Unite, promova de ani buni ideea unui „echilibru strategic” între Washington şi regimul autoritar de la Moscova. Prezent la Davos, Kissinger a ţinut un discurs șocant pentru cei prezenți, prin care se pronunţa pentru încheierea războiului din Ucraina chiar dacă acest lucru presupune ca ţara atacată să cedeze teritorii agresorului. El a transmis atunci liderilor din Vest să nu mai încerce să provoace „o înfrângere zdrobitoare” armatei liderului de la Kremlin, întrucât, susţinea el, aceasta ar avea „consecinţe dezastruoase” pentru „stabilitatea pe termen lung a Europei”. Și a dat și un termen; ,, Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni, înainte de a se produce revolte şi tensiuni care nu vor fi depăşite cu uşurinţă.”  Negocierile nu s-au produs, dimpotrivă, conflictul s-a accentuat.  Kissinger a înțeles mai bine decât ceilalți globaliști prezenți la Davos ce va urma. Summit-ul ”Organizației pentru Cooperare de la Shanghai” (OSC) desfășurat la Samarkand în Uzbekistan și pozițiile ce s-au radicalizat cu această ocazie  s-au  finalizat printr-o declarație fără echivoc, atât a președintelui Chinei cât și a Rusiei : s-a creat un nou centru de putere în Asia. Turcia, membru NATO, a participat la acest summit și dorește să facă parte din această organizație, care are și un caracter militar, nu numai economic. Presa corporatistă a prezentat acest summit ca pe un eșec al Rusiei. Presa turcă,  apropiată lui Erdogan

(https://www.aydinlik.com.tr/koseyazisi/siodeki-fotograf-ve-dunyanin-gelecegi-340026 ), îl prezintă ca pe un succes și atacă sistemul atlantist din care  și Turcia face parte. Cităm; ,,Summitul șefilor de stat și de guvern al Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), desfășurat în Uzbekistan, înseamnă un semn al unei noi ordini în lume. Pe de o parte, sistemul atlantic condus de SUA încearcă să-și mențină dominația globală prin amenințarea lumii cu război. Pe de altă parte, țările asiatice, care vizează neamestecul în afacerile interne ale țărilor, solidaritatea și dezvoltarea comună, armonia între țări, demonstrează acest lucru în practică. Priviți deciziile luate la Summit-ul NATO în urmă cu doar două luni și jumătate; toată Asia, dar în special Rusia și China au fost declarate dușmani, statele naționale care luptă pentru propriile drepturi și interese și formează parteneriate împotriva hegemonismului din Asia au  fost vizate de NATO. Pe de altă parte, să ne uităm la obiectivele OCS și, în același timp, la implementarea acestora: rezolvarea problemelor dintre țări prin cooperare, securitate, stabilitate, justiție, egalitate, dezvoltare comună și prosperitate!… Spre deosebire de perioada anterioară, tendințele către viitorul lumii încep acum să fie determinate de țările lider ale Asiei precum Turcia, China, Rusia, Iran, India și alte țări în curs de dezvoltare… Fără îndoială, acest proces va fi dureros. Da, SUA, șeful sistemului atlantic, este învinsă; domnia dolarului, care este cel mai important instrument al acestui ordin, este distrusă. Nu se poate aștepta ca Atlanticul să-și accepte înfrângerea și să se retragă în colțul său. Din acest motiv, nu există altă opțiune pentru țările în curs de dezvoltare, în special Turcia, care este cheia Eurasiei, decât să își unească forțele împotriva amenințărilor…..” În fapt, țările mai mici, victime directe ori indirecte ori care se simt vulnerabile în fața hegemoniei SUA, au considerat că s-a născut oportunitatea unică să fie și ele prezente la masa unde se iau decizii care le privesc, ca membre ale unui nou centru de putere într-o lume bipolară. Liderii politici prezenți la Summit-ul OSC reprezintă cca. 4 miliarde de cetățeni ai planetei, jumătate din populația globului ( care în noiembrie va atinge 8 miliarde de locuitori).  Spre comparație, lumea euroatlantică  condusă de SUA numără cca. 1 miliard de cetățeni. Potențialul geoeconomic al celor strânși la Summitul din Uzbekistan este net superior celui Occidental. În ceea ce privește arsenalul militar, conflitul din Ucraina e o ultimă încordare a mușchilor euroatlantici. Declarația de săptămâna trecută a directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus,  cum că  ,,se vede” sfârșitul pandemiei Covid 19, e un semn că financiar nu se mai poate susține narațiunea COVID până în 2023 cum era programată și că la nivel global se ițesc crăpături în solidaritatea susținerii pandemiei. Canada, Australia, Taiwan-ul și SUA încă mai promovează agresiv vaccinarea în timp ce Europa împinsă în război  abia se ține economic pe picioare, neputând rezista pe două fronturi. Discursul  anual al Ursulei von der Leyen privind starea Uniunii,  de miercurea trecută, se găsește pe situl oficial UE  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_22_5493 . Într-o veritabilă limbă de lemn de esență ceaușistă, Ursula a raportat ,,marile realizări” și ne-a asigurat că va duce Europa în prăpastie. Cităm; ,,.. Și vreau să clarific aici un fapt – sancțiunile (împotriva Rusiei) vor fi menținute. Este momentul să dăm dovadă de hotărâre, nu să facem compromisuri pentru detensionarea situației. Nu va înceta nici sprijinul financiar pe care îl acordăm Ucrainei…. este un război îndreptat împotriva sistemelor noastre energetice, a economiei noastre, a valorilor noastre și a viitorului nostru. Este războiul autocrației împotriva democrației….” Am aflat astfel că UE se află în război fără ca cetățenii europeni să fie consultați. Asta e democrația la care se referea  doamna  Ursula? Visul democrației europene, în fapt, a fost ucis când guvernele au impus vaccinarea ,,obligatorie,, și restrițiile absurde.  Atunci au văzut că pot și au continuat.  Pe cenușa fostei democrații se naște acum un coșmar. Tot săptămâna trecută, la Kiev, Ucraina a dezvăluit un plan de garantare a securității care spune că țara va încerca să devină membră cu drepturi depline a NATO. Acest lucru, la rândul său – dacă va fi realizat – înseamnă că Ucraina va putea invoca celebrul articol 5 al Alianței, privind asistența aliaților în cazul în care un stat este atacat. Fostul secretar general al NATO și prim-ministru al Danemarcei, Anders Fog Rassmunsen, a subliniat, la rândul său, că victoria Ucrainei în acest război este o prioritate imediată. Într-o postare pe Telegram,  (https://t.me/s/medvedev_telegram/177  ), fostul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev,  a reacționat; ,, Camarila de la Kiev a dat naștere unui proiect de <<garanții de securitate>>, care de fapt sunt un prolog al celui de-al treilea război mondial. Bineînțeles că nimeni nu le va da <<garanții>> naziștilor ucraineni. La urma urmei, aceasta este aproape la fel cu aplicarea art. 5 din Pactul Atlanticului de Nord… pomparea nereținută a regimului de la Kiev cu cele mai periculoase tipuri de arme, mai devreme sau mai târziu, va determina campania militară să treacă  la un alt nivel. Granițele vizibile și previzibilitatea potențială a acțiunilor părților în conflict vor dispărea . Conflictul își va urma propriul scenariu militar , implicând noi participanți în el. Așa a fost întotdeauna. Și atunci occidentalii nu vor putea sta în casele și apartamentele lor curate, râzând de modul în care slăbesc cu grijă Rusia prin proxy. Totul se va aprinde în jurul lor. Oamenii lor suferi durerea din plin. Va arde literalmente pământul și se va topi betonul.”  De fapt, realitatea ne arată că dincolo de dezideratele declarate privind salvgardarea democrației, există un interes cât se poate de prozaic privind conservarea dominației SUA. Lupta se dă între două blocuri de putere, iar cei care dispun peste capetele noastre, intangibili din punct de vedere al constrângerilor și rupți de realitatea obiectivă, își urmează agenda și ne tratează doar ca obiecte necesare atingerii scopului propriu.

Jr. adrian M. Ionescu