Scriu ca să cumpăr iluzii

De ce scrieți? Cum scrieți? De ce?… Din vocație, din instinct, din obligație, numai Dumnezeu știe, din… Cum?… După toanele inspirației, ziua, noaptea, metodic, atunci când aveți chef, stimulați de… fazele lunii sau de hachițele altor aștri, cu tone de cafele, cu trabucul înfierbântat?… Aceasta este noua provocare pe care am aruncat-o cu drag în spiritul unor scriitori. Poetul Nelu Dumbravă – cel despre care regretaul Mihail Andrei spunea că ,,este evadat din gena lui Fănuș Neagu” – ne mărturiseşte în inconfundabilul său stil…
,,De ce scriu?
Scriu ca să fac în ciudă generațiilor care au scrijelit pereții peșterilor.
Scriu ca să aibă ce citi vecina de bloc.
Scriu ca să mă eliberez de prejudecăți.
Scriu ca să am de ce râde la bătrânețe.
Scriu ca să treacă vremea.
Scriu pentru că trece vremea.
Scriu ca să le dau o pâine criticilor mei.
Scriu ca să mă fac înțeles.
Scriu de dor.
Scriu de jale.
Scriu de drăgosteală.
Scriu de dezdrăgosteală.
Scriu de prosteală.
Scriu pentru că îmi place mirosul de cerneală.
Scriu pentru că îl iubesc pe Don Quijote de la Mancha.
Scriu pentru că am cearcăne, chelie și burtă.
Scriu pentru că nu pot să înjur.
Scriu pentru că îmi place să adulmec aburul cafelei proaspete.
Scriu ca să aibă ce juca actorii.
Scriu pentru că mi-e dor de orele de Compunere.
Scriu pentru că îmi place jucăria de vorbe.
Scriu pentru că am în nări mirosul de creion chinezesc proaspăt ascuțit.
Scriu pentru că am în memoria olfactivă mirosul de motorină cu care se ungea dușumeaua la începutul fiecărui an școlar pe vremea micii mele școlarități.
Scriu de drag de Johannes Gutenberg.
Scriu să văd cum a scris Neacșu din Câmpulung o scrisoare către fiul său Teodosie.
Scriu ca să așez cuvintele unul lângă altul ca la «Trenulețul cuvintelor».
Scriu ca să îmbogățesc raftul cu metafore.
Scriu ca să-mi vindec naivitatea.
Scriu pentru că lumea iubește poveștile.
Scriu ca să vând iluzii.
Scriu ca să cumpăr iluzii.
Scriu de inimă albastră.
Scriu de of și aoleu.
Scriu de «Floare naltă, floare dragă,/ Nu ți-am spus , fă, că-mi ești dragă?»
Scriu de «mirabila sămânță».
Scriu de «fleur du mal».
Scriu de stele și de val.
Scriu că nu pot să dau nume lucrurilor.
Scriu pentru că am copilărit în comunism, trăiesc în capitalism și nu știu în ce naiba voi muri.
Scriu pentru a-mi așeza viața între coperți.
Scriu pentru că îmi plac nopțile cu stele.
Scriu pentru că bestseller-urile sunt puține.
Scriu pentru că am prins microbul scrisului încă din copilărie.
Scriu pentru că un ilustru înaintaș a schimbat sapa-n condei şi brazda-n călimară.
Cum scriu?
Nu știu să răspund la întrebarea asta. Vecina de bloc îmi spunea într-o zi că scriu ca o ciubotă. Nu cred că e chiar așa. Pentru mine scrisul e o sărbătoare a sufletului și eu scriu ca să-mi acord zilele de sărbătoare de care Guvernul incompetent mă privează. Eu scriu ca și cum aș face statuie unui gând fugar.
Scriu cu un creion chinezesc ca să pot șterge ușor ideile subversive, folosind mereu radiera din capătul creionului, care seamănă cu un sfârc. Sau scriu la calculator, apăsând mereu tasta DELETE. Într-una din zilele acestei veri mi-am auzit nepoțelul, de cinci anișori, care făcea liniuțe și bastonașe pe un caiet de vacanță, că el scrie pe foile caietului ca și cum ar scrie pe aripile unei păsări. Și scrisul lui îl vor citi norul, soarele, cerul și vântul. Am realizat atunci că eu, dimpotrivă, scriu doar pentru vecina de la bloc.
Așa că mi-am dat jos ciubotele, mi-am pus fracul și v-am scris cum scriu: cu creionul chinezesc cu radieră. Radieră care seamănă cu un sfârc. Al vecinei, parcă”, spune poetul Nelu Dumbravă.