Pentru cei trecuți de prima tinerețe, perioada Sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului, era cea mai așteptată din an. Deși, pe-atunci, sub comunism (cu precădere, în ultima parte a „epocii de aur”), bucuriile erau mai mici și mai puține, căci și vremurile erau mai grele, mâncarea la rație, frigul în case, ca și afară etc, etc. Pe-atunci, moşul rebotezat cu cinism în Moș Gerilă, nu venea din ţări îndepăratate, aducând daruri micuților.
Chiar și așa, timp de câteva zile, uitam de tot răul, fiindcă, de fiecare dată, spiritul Crăciunului ne ducea lin într-o altă lume. O lume în care, de milenii, îngerii au vestit păstorilor din câmp că Mesia s-a născut pentru noi, toți, fie că am trăit sau nu o viaţă plăcută lui Dumnezeu.
Pe lângă credința în Hristos, ferecată brutal de ideologia comunistă, mai rămăsese și bucuria pomului de Crăciun, împodobit cu beteală confecționată din hârtie colorată, eventual cu bomboane învelite într-o brumă de ciocolată pe care nu aveam voie să le mâncăm. Iar dacă, totuși, se întâmpla asta, copiii aveau grijă să pună altceva, în schimb, în ambalajul strălucitor. Acum, firește, nu mai visăm la bomboane, ci ne dorim doar ca sărbătoarea Crăciunului să fie una corectă, aducătoare de foloase şi bucurii sfinte.
Și, deși nu mai sunt de mult copil, aș îndrăzni să-i trimit câteva rânduri Moșului. „Moșule bun ce ești, crezi că, de-acum încolo, o să ne fie mai bine, nouă, celor care am visat de milenii la o viață tihnită, fără încrâncenați care să ne umbrească fiece zi, fără jocurile politice care ne-au adus la sapă de lemn?!
Cu o lege a salarizării unitare care să și funcționeze, cu apă curată-n case, șosele pe care să-ți așterni masa de dragul cum arată, cu oameni sănătoși și fericiți că sunt români, taxe mici și puține, păduri umbroase unde copacii nu să nu mai cadă sub drujbele goților, cu bani la timp alocați țăranilor care ne pun pâinea pe masă?!”
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
