Virusul separatismului s-a imprastiat in toata Europa si, pentru acest lucru, ar trebui sa multumim SUA, care, in dorinta de a pedepsi Serbia, a dat o mâna zdravana de ajutor albanezilor si a fortat independeta Kosovo.
Anul acesta sunt programate doua referendumuri pentru autonomie: unul in Scotia, pe 18 septembrie, si unul in Catalonia, pe 9 noiembrie. Daca referendumurile din “Novorossya” – Donetk si Lugansk – nu au fost recunoscute, evenimentele incheindu-se cu o confruntare militara, guvernul de la Londra a promis ca va recunoaste rezultatul scrutinului din Scotia, indiferent de rezultat.
Desigur, guvernul Majestatii Sale s-a bazat pe faptul ca scotienii vor vota impotriva separarii, insa ultimele sondaje arata ca sprijinul pentru independenta a crescut dramatic.
In acelasi timp, Irlanda de Nord, unde IRA a luptat decenii la rând pentru a obtine independenta, nu a primit inca acordul pentru organizarea unui referendum, desi Anglia a fost nevoita sa acorde unele concesii in privinta autonomiei.
O situatie similara se inregistreaza si in Spania, unde Catalonia va organiza un referendum, dar Tara Bascilor, unde ETA a avut o activitate militara intensa, nu poate, inca, organiza scrutinul din motive legislative: guvernul de la Madrid a atacat in instanta si a obtinut, deocamdata, blocarea oricarui referendum basc.
Daca Scotia si Catalonia se vor separa, se ridica doua intrebari esentiale: devenind independente, vor mai face parte sau nu din UE? Si, a doua problema: pâna la ce nivel se poate ajunge cu autonomia si independenta?
Scotia este suficient de mare pentru a-si asigura supravietuirea, insa, daca ne uitam pe harta, Tara Bascilor e un pic mai mare decât judetul Bacau (7.200 kmp fata de 6.600) iar Catalonia este mai mica decât Regiunea de Nord-Est (32.000 kmp fata de 36.000 kmp).
