Bun, deci știu că titlul sună un pic cam brutal, dar credeți-mă pe cuvânt că este prea puțin. Mă puteți contrazice cât vreți, apoi și eu, la rândul meu, o să vă contrazic. Să nu îmi ziceți că nu ați fost avertizați!
Să trecem la subiect, că timpul e prețios. Dacă ești elev, știi ce zic legat de asta. Eu, de exemplu, visez de mult timp să stau în pat cu laptopul sau telefonul în brațe, și să văd și eu, ca tot omul, un film cu ”Harry Potter”. Frumos vis! Vorbesc din vise!
Cum arată ziua unui elev care participă la școala online? Păi, se trezește, se schimbă, se apucă de învățat, scrie teme, se conectează online, pică măcar o dată netul, termină, apucă săracu’ și el să mănânce ceva, scrie temele, se culcă pe la unu, două. Iar dimineața o ia de la capăt. Eu, de exemplu, scriu textul ăsta și e aproape ora unu noaptea. Asta face un elev zilnic, școală zi de zi, mai nou.
Asta nu e viață! Dar nimeni nu înțelege. Pentru că nu vor să înțeleagă. Iar dacă ei nu vor, nu îi poți schimba. Vreau la școală, deoarece mi-e teamă că în curând nu vom mai fi oameni, ci nebuni!
Părțile rele la această școală online sunt cu munții Himalaya, sau chiar și mai și. Este o piesă de teatru care îmi place foarte mult, e scurtă și am învățat toate replicile. Dar pentru aceste timpuri trebuie schimbată. La un momendat în ea se vorbea despre cum școala ne omoară din cauza caietelor și a manualelor care sunt făcute din hârtie. Până aici, este totul corect, chiar și acum, fiindcă scriem mult mai mult față de momentele în care mergeam la școală. Diferența este acum următoarea; ”Domn profesor, acum INTERNETUL ȘI CU NEMERNICUL DE LINK ne omoară!”. Internetul, link-ul, temele, lecțiile… Au devenit dușmanii!
Nu înțeleg de ce la cursurile opționale treaba merge așa frumos. Acum nu zic că nu vreau înapoi în sala de curs. Îmi e dor să mi se spună că suntem mai rău decât copiii mici, asta în sensul bun, și, da, are și un sens bun, dar nu îl explic azi pentru că nu ai să înțelegi. Vreau să trebuiască să mă împart în două! Să nu mai am timp liber, pentru ca vreau să merg în cinci părți deodată, iar apoi să vin acasă și tot să îmi rămână timp. Să învăț tot, să am toate temele gata, și cele de la Palat, rezumatul doar să-l scriu, să mă uit la un film, apoi să citesc o carte, pe care eu s-o aleg, nu doamna profesoară de la școală. Cum spuneam, frumos vis, chiar frumos. Vorbesc din vise!
Am o întrebare la care nu găsesc răspuns. Stați calmi! NU este tema mea la matematică, pe ea trebuie s-o scot singură la capăt. Bun, deci!, întrebare întrebătoare, ghici, ghicește, dumneata: Care-i partea bună din școala online? Ce găsesc bun în nesuferita asta de școală online care mă omoară nu cu zile, ci cu minute? Acum, pe bune! La modul cel mai serios. Cu ce mă ajută școala online?
Și dacă mi se dă răspunsul legat de învățătură, vă spun că e greșit! NU are sens! Cum de la școală, la orele la care scriam nici o pagină de caiet mic dictando, cel mult una, acum am ajuns să scriu câte patru- cinci pagini? Și să am mai multe teme ca înainte, proiecte de pe o zi pe alta, la unele materii, teste în fiecare săptămână, aproape. Și după toate astea, sunt întrebată dacă sunt bine, ce fac în timpul liber, de ce nu socializez, cum mă descurc? Sunteți curioși? N-am ajuns încă la Socola! Dar în ritmul ăsta nu mai am mult!
Păi, îmi pare rău dacă sunteți ofticoși și nu acceptați adevărul, dar eu sunt sinceră! NU îți place ce citești poți ieși. Poate nu vreți să înțelegi că acele 10 minute, pe care ni le cereți în plus, fac o mare diferență. Adică, dacă este o lecție importantă, un test, este ok să intrăm încă cinci minute, dar doar atunci. Știu că e nasol să auzi asta. Dar un elev de clasa a VI-a nu doar că are programul foarte nașpa, ci sunt cinci-șase ore de stat în fața unui ecran, apoi temele care sunt tot pe platforme. Concluzie? Mai multe ore online. Și, da, probabil că pentru un profesor care vrea platformă diferită față de ceilalți nu e important ce înseamnă asta pentru un elev. El face doar de pe aceea platformă, însă eu, ca elev, trebuie să intru altfel, să am altfel de cont. E mai greu. Dar e ok… NU mă aștept ca la școală să fim tratați cum este corect!…
Haideți să privim puțin spre trecutul apropiat! La începutul anului 2019, un copil era forțat să iasă afară, judecat că nu lasă tehnologia. Mai țineți minte cum eram certați la școala? Eu îmi aduc aminte. Voi?
Ne întoarcem în prezent! Ar trebui să așteptăm un ”Îmi pare rău”, de la cei care ne-au certat. Da, ar trebui. Alo! Realitate?! Unde ești?! NU vom primi aceste cuvinte, cel mai probabil. De exemplu, știu o doamnă sau un domn profesor, de fapt mai mulți, care era / erau anti – internet, anti – tehnologie. Acum stau în fața monitorului și ne ceartă, când ne pică internetul, dacă intrăm mai târziu.
Lucruri aș mai avea de zis. Multe lucruri. Dar am obosit. Viața unui elev din generația de sacrificiu. Așa cum suntem numiți. ”De sacrificiu”. Sună de parcă am fi niște vietăți închise, pe care se fac teste. Ba chiar asta suntem acum în prezent! Și nici nu am fost întrebați, deși nu s-ar fi schimbat prea multe.
A, era să uit. Un mic sfat pentru adulții care au copii: luați-le un animal de companie, o pisicuță, un iepuraș, un câine. – Dar nu păsări, pentru că vor fi certați și mai rău. Credeți-mă, o să fie ocupați! Eu nu răspund dacă nu v-a plăcut adevărul, de fapt, o bucățică de adevăr, și nu răspund pentru pisicile sau cățeii puși în mașina de spălat, frigider, cuptor cu microunde, veceu etc. în timpul școlii online. Poate avea efecte dăunătoare unei vieți normale…
Maria – Alexandra Vaman, elevă în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran”, membră a Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
