An de an celebrat la data de 6 august, praznicul Schimbării la Față a Domnului scaldă întru lumina Învierii cea dinainte de Înviere toată creștinătatea. Cunoscută și sub denumirea de Probjenie (în limba slavonă însemnând transformare, schimbare), sărbătoarea aceasta plină de frumusețe, prin textul cuprins în Evanghelia Sfântului Matei (17, 1-9), ne mijlocește întâlnirea cu Domnul, dinaintea ucenicilor. Povestea este simplă. Cu puțin timp înainte de patima Sa, Mântuitorul urcă pe un munte înalt, după tradiție – Taborul, și se umple de lumină. Sfântul Evanghelist Marcu (9, 2-9), extrem de poetic și de expresiv, arată că ”Domnul S-a schimbat la Față… veșmintele Lui devenind strălucitoare, foarte albe, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul”. Cunoscând încărcătura unui astfel de moment, Hristos – Omul își ia și martori: trei pământeni, apostolii Petru, Ioan și Iacob, și doi profeți, care trecuseră deja prin vederea Luminii acesteia, Moise și Ilie. Spre a uni, parcă, într-o singură Lumină, așteptarea și vederea Învierii. Tot acum, Glasul Tatălui și umbrirea norului întăresc faptul că nu avem de a face cu o nălucire, ci cu o mărturie! Cerul întreg destăinuindu-ne faptul că Împărăția Luminii există. Și că în ea sunt oameni de talia lui Moise și a lui Ilie. Și că ea poate fi luată cu asalt, de către noi…
Ca orice munte, Taborul are darul lui, cu o strălucire și o sfințenie anume. Te copleșește, oricât ai încerca să-l cuprinzi în privire. Acolo sus, orice cuvânt pare a se îneca în tăcere. În sens metaforic, el simbolizează imperativul ascensiunii verticale a fiecăruia dintre noi spre Dumnezeu. Calea omului spre asemănare. Dorul nostru de frumos și drumul pe care-l avem de parcurs spre curățirea inimii, de la cele întunecoase ale vieții. Nu întâmplător, Sfântul Apostol Pavel descrie existența noastră asemeni unui urcuș-alergare, cu rânduială, spre cununa vieții celei veșnice. Iar acest urcuș este, pe de o parte, o stăpânire a patimilor, iar, pe de alta, o lucrare a iubirii Domnului și o împărtășire de ea; ”Nu știți că cei ce aleargă în stadion, toți aleargă, dar nu toți iau cununa? Urcați așadar, ca să o luați… Eu deci așa alerg, ca să mă fac împreună părtaș al lui Hristos” (1 Corinteni 9, 23-24). Iată taina schimbării noastre! Sus inima!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
