La început de toamnă, cerul e senin, nimic nu pare tulburător, toți își reintră în ritm după moleșeala verii. E greu de acceptat pentru iubitorii de vreme rea prelungirea aceasta a stării de relaxare. Ei așteaptă adrenalină și nu-ți dai seama când sunt sau nu bosumflați.Foioasele se foiesc în propriul trunchi, nemulțumite că vor rămâne curând fără coroană. Și tremură când mai văd o frunză ruginie, legănându-li-se prin fața ochilor, eliberată din robia crengilor. Chiar și crengile bătrâne, roase de insecte, își găsesc liniștea pe patul de frunze, împăcate cu sorțile.
Odată cu toamna, vine schimbarea. O schimbare care constă în adaptarea indivizilor la noua vreme, ca în orice an. Sau la noi vremuri. Plantele iau această schimbare drept oportunitate, o oportunitate de a lua o pauză, de a se odihni. Ele își păstrează culoarea, dacă reușesc să se opună toamnei, pentru a se putea liniști, apoi, sub plapuma de catifea a iernii. Vântul este tăios. Se înfurie pe copaci, fiindcă i-au blocat atâta timp vederea spre pământ și profită de vulnerabilitatea lor pentru a le fura coroana puțin câte puțin. Lucruri banale schimbă cu totul cursul naturii, precum întârzierea Soarelui. Acum, cu vremea asta, el are priorități prin alte părți, așa că vine târziu și pleacă devreme.
Păsările zgribulite nu vor să-și părăsească nici căminul, nici amintirile. Însă, pe măsură ce temperatura scade, nu au de ales și trebuie să decidă. Și pleacă; își fac avânt odihnite de pe streașinile caselor, își binecuvântează suratele sedentare și merg spre zile mai bune, mai calde. Cu inima plină și cu rolul repetat în gând de atâtea ori, Luna îi preia atribuțiile și strălucirea. Apare timidă de după nori fumurii și ne veghează visele până dimineață. Ne îndeamnă să nu ne temem de întuneric și să privim mereu în sus pentru a căuta îndrumare. Natura este în continuă schimbare și nu va înceta să ne surprindă, ideea este să ne adaptăm, și noi, oamenii, pentru a supraviețui. Și chiar dacă ne-am găsit liniștea, tot va fi o picătură de forfotă în realizarea a ceea ce ne propunem.
Daria Apalane, elevă, în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială „Miron Costin” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
