Despre sat avem inca tendinta de a vorbi aidoma romanticilor, aruncând asupra sa metafore, puzderii de suflet si utopii despre vesnicie, de parca ar fi o copie la indigo a acelui satuc ardelenesc pe care-l viziteaza an de an, ca pe o Mecca ecologica, printul Charles al Marii Britanii, fiinta aceea agresata de smog care nu vrea sa stie cât investesc românii pentru incremenirea acelui tinut intr-un Ev Mediu decent ( de la costumele populare cam nefiresti ale cosasilor si pâna la implicarea servicilor secrete). Satul nostru este insa o imensa rana deschisa.
Se fura ca-n vremea haiduciei clasice in satele noastre. Se fura recolte, vite, de prin case, magazine, institutii. Inclusiv din biserici. Unii primari au ajuns sa investeasca din amarâtul buget public pentru a instala camere de supraveghere prin comuna. Mai nou, am descoperit ca si unii sateni si-au instalat camere video prin livezi, pe ogoare, prin grajduri, curti. Furtul a devenit o meserie in locurile acestea in care cinstea era o mare virtute. Am descoperit si de ce nu mai au oamenii incredere in politisti, atunci când unul dintre purtatorii de epoleti, analfabet la povestea cu drepturile omului, mi-a spus despre un infractor care a intrat in casa unui gospodar: ,,Ce mare brânza a facut? A luat un cas!”
Satul e aruncat in alcool. Fiecare ulicioara are câteva crâsme. Se bea vârtos dimineata (de incurajare sau pentru a haitui mahmureala), de bea peste zi ( pentru mentinerea tonusului), se bea seara/noaptea (de amar). Septelul a scazut spectaculos, pârloaga se extinde. Aiuritor, tâncilor de la scoala le sosesc de la oras lactate care nu prea au de-a face cu laptele, fructe doldora de E-uri si alte aberatii culinare care impresioneaza prin fosgaiala colorantilor. Sanatoasa la cap ar fi doar strategia de-al incuraja pe omul satului ca sa fie fermier, dar cum printul Charles nu-si poate plimba bastonul regal prin toate catunele mioritice, e mai greu.
O lume invrajbita, cu sudalma otravita, hârsita pe salile tribunalelor, cu gura plina de citate smulse de pe buzele avocatilor am gasit in sat. O lume jefuita de suflet, cu prunci lasati pe prispa casei, in grija bunicilor care-si tin amarâta viata in cârje si sfaturi de doctori rari la vedere, pentru ca parintii lor sunt prin cele strainataturi, alungati de statul român. O lume cu mare abandon de scoala, cu vise din ce in ce mai putine pentru cursuri liceale si universitare.
O lume fara orizont, ca o rana deschisa. Sclipiciuri de Coca-Cola, pensii de mizerie, ibovnicie la vedere, traditii flendurite, singuratate, manele, somaj, cersetori profesionisti prin cimitire, magazine doldora de expirate, minciuni electorale, incaierari, capra vecinului, primari la zdup… Satul in care n-a fost inca printul Charles de Wales.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
