Sarbatoarea Floriilor: Duminica Intrarii Domnului in Ierusalim

Dumnezeiesc popas in urcusul duhovnicesc din Postul Pastelui este intâlnirea noastra cu Mântuitorul Hristos la portile Ierusalimului in duminica a sasea din post numita din vechime si Duminica Floriilor, sau a Stâlparilor, ce ne reaminteste de intrarea triumfala a Mântuitorului in cetatea sfânta. Este ultima si cea mai inaltatoare Duminica inainte de sarbatoarea Invierii. Acum se incheie Postul Mare si incepe Saptamâna Patimilor. Duminica Intrarii in Ierusalim este socotita ca un preludiu al Patimilor , dar si ca o poarta spre Inviere. Se implineste profetia Sfântului Prooroc Zaharia, care a scris: “Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, ca iata Imparatul tau vine la tine, drept si biruitor, smerit si calare sezând pe mânzul asinei.” (Zaharia IX,9).
Sarbatoarea coincide cu biruinta definitiva a primaverii asupra gerului iernii si cu renasterea la viata a naturii. Cu câteva zile inainte, Mântuitorul il inviase pe Lazar – “prietenul sau” cel mort de patru zile, fratele Martei si al Mariei in Betania. Atrage in mod firesc atentia tuturor asupra Sa prin aceasta minune si in acelasi timp hotarârea mai-marilor iudeilor arhierei si farisei de a-L ucide, devine definitiva si stringenta.
Mântuitorul vesteste Ucenicilor a treia oara patimile, moartea si Invierea Sa: “Iisus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici si le-a spus lor pe cale: Iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor si a carturarilor, si-L vor osândi la moarte; si-L vor da pe mâna pagânilor sa-L batjocoreasca si sa-L biciuiasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va invia.” (Matei XX,17-19). Aceasta este esenta sarbatorii: intrarea in Saptamâna mortii, in Saptamâna Patimilor, este o intrare necesara tocmai ca la finele ei sa ne confrunte cu marele eveniment al Invierii. Sa ne invete prin propria Lui Inviere nemurirea.
Iisus trimite ucenicii din Betfaghe de unde erau, intr-un sat, sa-I aduca o asina cu mânzul ei. Incaleca pe “fiul asinei” si intra smerit in Ierusalim, dar aici este primit ca un imparat: oamenii isi astern hainele in calea Sa , tin in mâini ramuri taiate din copaci si de peste tot se aude strigarea: “Osana, Binecuvântat este Cel Ce vine in numele Domnului! Binecuvântata este imparatia care vine, a parintelui nostru David! Osana, intru cei de sus!” (Marcu XI,9-10).
Mântuitorul este recunoscut si aclamat in mod solemn prima data ca Mesia, Fiul lui David; ca prooroc din Nazaretul Galileii (Matei XXI,10-11) si accepta sa fie numit asa, “Osana” având sensul de “mântuieste”.
Incepând din Duminica Intrarii in Ierusalim, Biserica rememoreaza prin rânduieli speciale – deniile – toate evenimentele ce vor urma: vinderea, arestarea, judecarea, condamnarea la moarte, patimile, rastignirea, urmând ca la final, noi toti crestinii ce ne-am pregatit in urcusul duhovnicesc al Postului Mare “sa murim pacatului si sa inviem vietii” odata cu Invierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Pr. Liviu Burlacu
Fundatia „Episcop Melchisedec” Bacau