Sunt pline pietele Bacaului de bunataturi de toamna, de te apuca toate poftele si amintirile de bucate gatite si mâncate inca de pe vremea bunicii.
Iar printre acesti munti de arome si culori, aparent banalul cartof e la mare cinste. Suntem mari mâncatori de cartofi, pe care gospodinele il prepara in nenumarate chipuri. Cartoful parcurge insa un drum destul de lung si de sinuos pâna in tigaia de acasa, iar daca pornim pe urmele sale, ajungem de cele mai multe ori in Covasna, Brasov sau in Bucovina.
„Patria cartofului”, cum li se mai spune. Am ajuns si noi pe la Radauti si am vazut ca una este sa muncesti la cultivat cartofi si cu totul alta este sa te plângi ca e greu sa ii cureti si sa ii arunci in tigaie.
Chiar zilele acestea, gospodarii isi strâng recoltele de pe ogoare. Cu tonele. Unii au ujtilaje moderne, tractoare si pluguri speciale, care scot cartoful, il sorteaza si il lasa pe brazda, apoi fac claca si ii pun in saci.
Altii, poate cei mai multi, au ramas la plugul tras de cal, cu care rastoarna brazda dupa brazda, de sub care ies la lumina cartofii roz, albi sau chiar violeti, ca a aparut si asa o specie. Dar nu putini sunt si cei care apeleza doar la sapa, iar apoi, in genunchi, strâng „bob cu bob”, sa aiba de pus la beci pentru zilele când crivatul va pustii câmpurile.
Cine a cultivat hectare, isi vinde marfa en-gros, iar tirurile pline ochi ajung de la Constanta pâna la Timisoara. Daca ar fi sa cumperi cartoful direct de pe aratura, pretul este modic, spre nemultumirea taranului: 0,5 lei/kg.
Doi kilometri mai incolo, la marginea soselei nationale, pretul urca la 0,8 lei/kg. Iar la piata, pretul urca la 1,5 lei/kg. Deocamdata. La marginea aceleiasi sosele din Bucovina, ceapa alba se vinde cu un leu kilogramul, iar cea rosie, cu 1,5 lei/kg.
„Sunt preturi de nimic, dupa o vara de munca grea. Lumea nu vede si nu stie asta. Dati-va seama ca incasam 50 de bani pe kilul de cartofi, mai mult nu se poate, decât poate mai spre iarna, dar grosul se vinde acum. E bataie de joc!”, spune Ilarion Papuc, bucovinean cu palmele crapate de munca.
Cartoful si varza, bogatia bucovinenilor
Cartoful si varza sunt, de fapt, motorul economiei in multe localitati bucovinene, precum Milisautiul. Nu se poate sa treci pe sosea si sa nu remarci cât de frumoase sunt casele, cât de mândre sunt gospodariile.
Pe la portile unora stau parcate masini faine, prin garajele altora se adapostesc si tirurile care duc averea locala prin toate colturile tarii, utilaje agricole si multe altele ce denota bunastare. Toate acestea sunt rodul muncii bucovinenilor de aici si a rodului pamântului pe care il exploateaza constiincios. Milisautiul si-a câstigat un bun renume national de pe urma muraturilor pe care le pun oamenii de aici, a legumelor, a cartofilor.
Gospodarii pun varza in butoaie enorme, la buza carora ajungi cu scara. Ineaca totul in saramura si pun acoperis de scânduri si pietroaie ca greutati, sa isi traga varza sarea necesara conservarii.
Pe alocuri, varza se pune in butoate mai mici, care se scufunda in iazuri special amenajate. Dupa ce varza se infrateste cu sarea, se scoate din budanele mari si se pune in butoaie mai mici. Se pun, de asemenea, castraveti la murat, conopida, gogonele, ardei umpluti cu varza tocata si alte multe bunatati. Unul dintre acesti gospodari bucovineni, despre care am mai scris in paginile noastre, vinde astfel de minuni in Piata Centrala.
Dupa vânzare, gospodarii se pun pe numarat banii si apoi reinvestesc in culturi, ori isi infrumuseteaza locuintele ca sa isi gâdile orgoliile si sa suceasca privirile turistilor.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
