La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Stau prea mulți la rând. Iar dacă vrei să te dai mare, te duci în lume, spui la toți, vii acasă și faci cum poți. Târgul de joia, al săracilor, reprezintă cumva a zecea parte din cel tradițional, desfășurat duminica. Va fi și acesta redus la o treime din capacitate, din cauza restricțiilor impuse, generate de pandemie. Bine că nu se închide. Dacă nu ne mișcăm, producem ceva?. Din ce trăim? Un mic, un ceai, se mai poate consuma în atâta spațiu liber, cu mască, normal.
Comerțul a fost din totdeauna motorul unei economii viabile. Indiferent de zonă, orânduire. Că s-a făcut troc, evaluare în monede, cambii, cecuri la purtător, și acum noile forme de plată prin internet, la cursuri listate la bursă, bancherii, ca și cămătarii, nu vor ieși în pierdere. În tărg, joia, unde marfa este expusă ca să o vezi de aproape… aplecat, te duce cu gândul la campania de colectare selectivă. Vine și omul cu ce mai are prin casă, a mai recuperat de la tomberoane, să facă de-o pâine și-un pahar cu ceva. Sunt care nu vând nici de 10 lei într-o zi, dar sunt veseli. Schimbă impresii. Au simțul umorului și bucuria că au mai trecut peste o zi, ocoliți de virus.
Numa’ la spital să nu ajungi zice „Nea Nicu”. A lucrat în fabrică, e pensionar, dar pensia este prea mică. Depășeste cu puțin venitul pe mebru de familie, pentru a se încadra în politica de aplicare a reducerilor acordate la energia electrică și gaz. Are un colț al lui, la capăt de alee, unde mai lasă de la el, numai să vândă ceva. Sunt și nostalgici care caută vechituri, cai verzi pe pereți să le schimbe designul. Expresia în artă nu are limite. Și prețul urcă sau scade, cu 2-5 lei. Sunt scoase în evidență calitățile, unicitatea, dar și defectele, proasta conservare. Se ajunge la un compromis, cu valoare materială care nu ține de foame. Ideea e ca toată lumea să fie mulțumită, deziderat pe care politicienii noștri nu o să-l atigă niciodată.
La intrarea în târg, pe stânga, vad strategic! Zenaida Grigore Arion are la ofertă piese noi de schimb pentru biciclete, piese de drujbă, roboți de bucătărie și altă aparatură de uz casnic, până la topoare și lopeți. Are certificatul verde. Lucrează legal, Asociație pe Persoană Fizică. Se aprovizionează de la reprezentanțele produselor distribuite la noi, în magazinele de profil, care eliberează factură. „Se mai strică câte ceva și trebuie înlocuit.
Avem casă de marcat, am făcut vaccin, plătim taxele la stat. Ne verifică ANAF-ul! M-am vaccinat cu Gionson, ca să fiu în regulă. Da de întâi am fost bolnvă. Am fost infectată. Am văzut și eu cât e de bine când treci prin boală!? Am pus pe telefon ce se cere dacă pățești ca mine. De ce sunt nemulțumită? Din pricina a tot boșcăii care vin duminica în târg. Ei vin, să beie, să fure, că nu au cu ce se ocupa. Se îmbată pe acolo prin spate, fără mască, nimeni nu-i poate pune la punct. Noi aceștia, care avem societăți, plătim dările la stat, nu suntem protejați. Sunt și oameni amărâți, eu știu mulți, da’ ăia nu se apucă de tras aurolac sau de băut spirt! Vând și ei o geacă, un pantalon, o carpetă, să ia măcar un suc la copii.
Îmi pare rău că e așa. Eu vreau să supraviețuiesc. Să-mi plătesc dările la Stat. Și asta-i treaba! Am venit de 28 de ani din Republica Moldova. Sunt româncă get-beget. Soțul a murit, băiatul învăța aici. Aici am rudele… De aici mă trag! Vorbă veche… Varza din putină, ținută la beci, nu îngheață niciodată. Ies niște sarmale…!”
Păreri împărțite pe posturi de televiziune. Măști pe figură, totală neîncredere în politicieni. Omul simplu, de la țară, tărgoveț, nu are bani de numărat. Se uită sau ascultă știri și e bine documentat. Știe că pâinea a rămas la același preț dar i-a scăzut gramjul. Crede că unele vaccinuri au doar efect placebo, să se facă experiențe!. Pe cine să testeze? Spune ce crede, cu multe vocale! Se simte folosit. Și-a câștigat dreptul la liberă exprimare, atâta timp cât știe că nimeni nu e… dom’le deranjat? Exprimă ce alții nu au curajul să o facă, dar aplaudă tacit. Să nu uităm? Nu acum mulți ani… alți aplaudaci își făceau cruce cu limba în cerul gurii, cînd treceau pe lîngă o biserică. De parcă mâna le era blestemată… politic. Aici nu este vorba de virus sau de vaccinuri. Sunt reale, De asumare, nu asomare ne temem!” Nea Nicu, Nea Nicu…! Ce cauți tu de fapt prin tîrg?
