Un preot a aparut zilele trecute la televizor si a infierat apetitul pentru cumparaturi al românilor, de Black Friday.
“Sa nu cumparam lucruri inutile si scumpe, sa nu ne inconjuram cu lucruri materiale, sa nu cadem prada tentatiilor si obiceiurilor nespecifice traditiei neamului nostru”, spunea preotul, despre care ecranul titra ca reprezinta Biserica.
Intre noi fie vorba, sfaturi indoielnice si opinii atinse de necredibilitate, din moment ce multi slujitori ai acestei institutii au o atractie cu totul speciala pentru lumea materiala, pe care o etaleaza nonsalant si pe care o imbina absolut omeneste cu cea spirituala.
Dar nu despre Biserica e vorba, ci despre multitudinea de opinii legate de aceasta perioada, a cumparaturilor in stil rugbystic, ce au impânzit mass media ultimelor zile. Foarte multe dintre acestea au combatut si ele proletar goana dupa cumparaturi.
Si iata asa, saraci si cinstiti, dar si invidiosi pe cei care au bani sa cumpere, ne dam fete mari cu al nostru consumerism desuet. Ca unde s-a mai vazut asa ceva, cu americanisme de astea, care au acaparat Craciunul, Pastele si ne-au bagat pe gât obiceiuri noi, ca Valetine’s Day sau acest Black Friday?
Ei bine, putem sa ne dam de ceasul mortii si nu avem cum sa ne inchistam in boaba noastra de chihlimbar, din care sa privim cum lumea se schimba, iar noi sa ramânem in propria batatura, ascunsi in spatele gardului, cu toiagul in mâna, sa altoim americanii si altii asisderea care trec pe ulitele noastre desfundate.
La urma urmei, daca pot cumpara un produs modern, de inalta tehnologie, util gospodariei mele, la jumatate de pret de ce nu as face-o? Ca sa pastrez traditiile noastre de Ev Mediu? Ar fi o problema daca as cumpara trei masini de frezat elice de vapor, doar asa, sa am o satisfactie personala, cu toate ca nu stiu cum se folosesc si nu am ce sa fac cu ele. Aia e prostie.
Iar la urma urmei urmei, nu s-a intâmplat ca vreun comerciant sa ma fugareasca si ma forteze sa cumpar ceva. Apropo, as fi cumparat cu ambele mâini ceva de acest Black Friday, dar nu aveau ce m-ar fi interesat. Si cu toate astea, inca mai traiesc si abia astept sarbatorile noastre traditionale, sa miroase casa a bucate si cetina de brad, neacaparate de nimeni.
