Sântilia de la Poiana Sarata

– acest festival al dansului, portului si obiceiurilor populare este o „nedeie mocanesca” a mocanilor de la poalele Nemirei si Vrancei.

Comuna Oituz a organizat si anul acesta o serie de manifestari sub genericul „Sântilia de la Poiana Sarata”. Evenimentul a debutat cu un moment liturgic care a deschis serbarea câmpeneasca. Principalele momente s-au desfasurat pe scena amenajata in fata bisericii ortodoxe din satul Poiana Sarata, unde, au sustinut recitaluri formatii ale Caminului Cultural Oituz.

Dupa cuvântul de inceput al autoritatilor locale, satenii si participantii la serbarea câmpeneasca s-au prins in Hora lui Sfântul Ilie si au jucat ca pe vremuri. Muzica si dansul popular au pornit imediat dupa ce autoritatile i-au premiat pe veteranii satului, moment care a avut o mare incarcatura emotionala. Si care orice serbare câmpeneasca care se respecta, nu puteau lipsi din meniu micii, berea, dar si mâncarea traditionala din carne de oaie facuta la ceaun sau pastrama de berbecut pârpolita pe gratarele incinse.

Familia Albisteanu a deschis portile fermei, oferindu-le participantilor la serbare ocazia de a vedea câteva exemplare din animalele proprii. In staul puteau fi admirate oi, vaci, vitei, cai, ponei si un magar, atent ingrijite de fermieri. Cei care au vrut sa cumpere sau sa guste din preparatele facute in ferma au avut posibilitatea sa se prezinte la standul cu produse lactate si sa cumpere un bulz, pastrama sau o portie de tocana de berbecut.

Tinerii isi alegeau miresele in aceasta zi

Traditiile locului arata ca in aceasta zi de sarbatoare, la biserica sau in centrul satului, veneau domnisori in straie de oras si mocani in costume nationale, pentru a-si alege frumoasele mirese imbracate in portul popular. Treptat, prin adaugarea la caracterul initial de serbare populara a elementelor economice a luat nastere ideea de „nedeie-târg”, o sarbatoare cu interesante manifestari de etnografie si folclor românesc.

Deschiderea traditionalei serbari se facea cu „Brâul batrânesc” si „Hora Sântiliei” in mijlocul satului, in fata Bisericii, de catre batrâni. In ritualul acestei sarbatori, care tinea trei zile, erau cuprinse intreceri ale calaretilor, trânte voinicesti intre flacai si dansurile mocanesti si traditionalele preparate pastorale (bulz, zara si pancos, papusele din cas, urda dulce, jintita etc.). A treia zi, când se serbeaza „Foca”, se vad rezultatele, adica baietii apar cu alesele sufletului.

Traditie reinviata

In zilele noastre, batrânii satului spun ca semnificatia „Sântiliei” s-a pierdut in mare parte, având loc doar o sarbatoare a cântecului, dansului poienaresc, a bucuriei si tineretii. Organizarea „Sântiliei” a fost reluata incepând cu anul 1999, dupa zeci de ani de intrerupere. Dupa serbarile organizate in perioada 2000 – 2003 cu sprijinul lui Nicolae Vrânceanu, a urmat din nou o perioada de intrerupere pâna in 2007, când s-a reluat organizarea manifestarilor sub genericul „Sântilia de la Poiana Sarata – un nou inceput”. De atunci, poienarii si-au urcat pe scena copiii si nepotii, i-au invatat sa cânte si sa danseze cât mai bine si i-au pus sa jure ca vor duce mai departe traditia.

[wonderplugin_gallery id=”312″]