Fără îndoială, principalii fani ai sancțiunilor anti-rusești sunt chiar rușii. După ce au trecut de momentul t0 și au rezolvat problema ocolirii lor, rușii transformă aceste sancțiuni în arme politice, cu generoasa contribuție a liderilor UE, care nu înțeleg că își taie creanga de sub picioare.
Am scris, în trecut, despre riscul ca sancțiunile împotriva Rusiei să provoace nu doar efecte de bumerang ci falii serioase între țările UE. Problema cerealelor a fost și încă mai este una serioasă pentru țările din Est. La noi s-a pus batista pe tambal, noi executăm fără să comentăm, însă alte țări – Polonia sau Ungaria – continuă să se împotrivească importului de cereale ucrainene.
Dar problema agricolă nu este singulară. Recent, evenimentele din Finlanda au subliniat dimensiunea provocatoare a politicilor rusofobe, cu repercusiuni semnificative asupra țărilor UE. După Finlanda, Norvegia și Estonia au permis închiderea punctelor de control la granița cu Rusia. Asta înseamnă mai puțini turiști, mai puține încasări. Desigur, nu aș băga mâna în foc că rușii nu se folosesc de imigranți pentru a vulnerabiliza țările din apropiere.
O altă ramificație a sancțiunilor a fost vizibilă în cazul aderării Suediei la NATO, iar implicarea Turciei a fost pusă sub semnul întrebării. Atacurile lui Erdogan asupra Israelului au afectat perspectivele favorabile ale aderării, dezvăluind un context complex și interconectat între statele europene și Rusia. Situația geopolitică și economică a Turciei aduce o dimensiune suplimentară de vulnerabilitate, cu potențiale presiuni din partea Rusiei pentru a obține beneficii comerciale.
De asemenea, membrii Uniunii Internaționale a Transporturilor Rutiere (IRU) din Europa Centrală – Ungaria, Polonia, Slovacia, Republica Cehă și Lituania – au solicitat reconsiderarea acordului de liberalizare a transportului rutier cu Ucraina, subliniind impactul economic al sancțiunilor asupra intereselor europene. Această situație, împreună cu posibilitatea blocării complete a frontierei cu Ucraina, evidențiază efectele adverse ale sancțiunilor asupra economiei și a relațiilor diplomatice.
În cadrul UE, divergențele de abordare în privința sancțiunilor sunt evidente, cu Slovacia refuzând includerea combustibilului nuclear în pachetul de sancțiuni anti-ruse. Refuzurile Ungariei de a susține noi sancțiuni și de a bloca ajutoarele financiare pentru Ucraina arată o diviziune crescută între statele membre, subminând coeziunea internă a UE.
Sancțiunile împotriva Rusiei, deși inițial concepute pentru a exercita presiuni asupra Kremlinului, au generat tensiuni semnificative în interiorul Uniunii Europene. Divergența de abordare între statele membre riscă să submineze coeziunea blocului comunitar, punând sub semnul întrebării eficacitatea acestor măsuri și accentuând complexitatea relațiilor europene-ruse.
