Zice-se că jocul de șah a fost inventat prin India, Persia și China, între secolele al III-lea–al VI-lea. Regulile nobilului joc au fost modificate prin secolul al XVI-lea. De-atunci, nici măcar jucătorul-computer n-a îndrăznit să schimbe vreo regulă. Voltaire ne-a spus că șahul face cinste spiritului uman, în vreme ce un fost campion mondial, Karpov, a mărturisit că șahul este artă, știință și sport. Seducător, nu? Seducător până de curând, când, brusc, politicienii români au schimbat regulile și piesele nobilului șah, transformându-l într-un joc de mahala. Pe tabla de joc apar doar niște nebuni care, fără excepție, se cred regi sau regine. Fiecare dintre ei se comportă aidoma unei odrasle a lui Bakunin, celebrul zămislitor al anarhismului modern.
Șahul de mahala seamănă cu un joc de ospiciu. A devenit un joc de 1, nu de 2. Un singur jucător (colectiv, ce-i drept, posesor de doctrină) mută isteric nebunii albi și nebunii negri. După fiecare mutare își dă palme, se păruiește, își dă peste fălci, întrucât știe că va pierde chiar dacă va câștiga, ceea ce, desigur, nu este doar absurd, ci și demențial. În jur, spectatorii râd ca la un circ de două parale, presa mai aruncă, din milă creștină, câte un diazepam în arenă, dar atunci când este vorba despre delirium tremens politic, nici diazepamul nu mai are virtuțile sale știute.
La un moment dat, curiosul jucător colectiv al șahului de mahala a făcut o piruetă țicnită, s-a scindat, iar una dintre jumătăți s-a aruncat asupra celeilalte cu o moțiune fratricidă de hulă. Rezultatul, pe care-l știți, nici nu mai contează. Totul pute (mă rog, miroase…) a mahala din care, pe caniculă, n-a fost ridicat de multă vreme gunoiul.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
