De la “Craciun insângerat”, la “Craciun cu bine!” au trecut 27 de ani. Au fost ani de la care revolutionarii, urmasii acestora, parintii, fratii, rudele celor peste 1100 de victime, miile de raniti au asteptat ca “dosarul Revolutiei” sa fie finalizat, iar vinovatii sa-si primeasca pedeapsa, cum, tot in acest timp, istoricii, institutiile abilitate ale statului nu au putut sau nu au vrut sa dea un verdict: revolutie sau lovitura de stat?
Intram in noul an cu aceeasi enigma nedezlegata. Au fost ani in care sperantele au inmugurit si au dat in floare, au fost udate cu frumoase promisiuni, poate prea frumoase si pentru a prinde trainice radacini. S-au stins prea repede, instalându-se dezamagirea, amaraciunea, neincrederea, dezbinarea, ura…Pentru a nu uita, ne uitam in urma, pentru noi sperante, deschidem ferestrele, privim inainte! In loc sa ne comemoram in liniste eroii Revolutiei, suntem stresati, agitati, devenim incrâncenati: cine a câstigat alegerile, cine va fi premier, care va fi majoritatea cu drept de folosire a cutitului pe pâinea de toate zilele.
N-avem timp de comemorari, nu ne-a mai ramas timp pentru a depune o floare alba pe mormintele celor care s-au sacrificat pentru noi, pentru libertatea noastra. Care va fi salariul mediu, cu cât creste pensia, care taxe vor fi abolite, va fi aprobat bugetul pâna la sfârsitul anului, sunt intrebari, nedumeriri, incertitudini care ne apasa. Se apropie Craciunul, Nasterea Domnului Iisus, Cel care s-a jertfit pentru noi, pentru fericirea si binele nostru.
Si tot El ne-a invatat iertarea, cumpatarea si iubirea. Fara Iubire nimic nu dureaza, nimic nu exista. Sa ne oprim o clipa gândurile negre, sa ne iertam potrivnicii, sa ne deschidem sufletele spre aproapele nostru, sa aprindem o lumânare pentru toti eroii nostri, ei, din iubire, au crezut in izbavirea noastra si a tarii si de aceea cred ca le suntem datori cu o lacrima de adevar.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
