În ultimii ani, drogurile au devenit un subiect de discuție inevitabil în societatea noastră. Accidentele provocate de șoferi sub influența drogurilor, festivalurile transformate în adevărate piețe de desfacere pentru stupefiante, și tragediile familiale cauzate de dependență au transformat drogurile într-o problemă de primă importanță. Comunicatele DIICOT, în care sunt anunțate capturi record și arestări de traficanți, completează tabloul sumbru al unei societăți ce se confruntă cu un fenomen pe care nu a reușit să-l gestioneze la timp.
Este interesant, dar în același timp trist, să ne amintim că această situație a fost prevăzută cu mulți ani în urmă. Am fost unul dintre cei care, acum 15 ani, în timp ce mulți priveau cu indiferență sau ignoranță fenomenul drogurilor, au avertizat că ceea ce atunci părea o problemă minoră va deveni în curând o criză națională. La acea vreme, „drogurile serioase” nu erau încă la modă. Tinerii experimentau cu ceea ce se numea „etnobotanice”, substanțe sintetice vândute legal în magazine aflate în apropierea școlilor și liceelor. Aceste substanțe, numite în mod înșelător „legale”, erau de fapt o poartă deschisă către drogurile „adevărate”.
În acei ani, autoritățile naționale păreau incapabile sau, mai grav, neinteresate să ia măsuri împotriva acestui flagel. Politicienii care se aflau la putere contribuiau la campaniile electorale cu fonduri obținute din afaceri dubioase și aveau grijă ca etnobotanicele să rămână disponibile pentru publicul tânăr. Între timp, tinerii, expuși la aceste substanțe, deveneau treptat o generație de dependenți.
Vorba cuiva, „a fost nevoie să moară oameni” pentru ca autoritățile să înceapă să acționeze. Nu era săptămâna în care sa nu moară câțiva tineri din motive aparent necunoscute. Rapoartele toxicologice standard nu găseau nimic în neregulă. Pe mulți alții îi adunau ambulanțele de pe băncile din parc; erau „muți”.
Nu trebuie să ne imaginăm că inițiativa a venit de la București. Capitala încă insista că „nu avem legislație” pentru a combate fenomenul. Motivele invocate erau adesea absurde, precum dificultatea de a codifica legal formulele chimice în continuă schimbare ale etnobotanicelor. Într-un final, lupta împotriva acestor droguri a fost pornită din provincie, de către autorități locale precum Consiliul Local Bacău. Apoi, pompierii au găsit totuși metode creative pentru a închide magazinele de etnobotanice, folosindu-se de orice pretext legal, precum lipsa stingătoarelor, de exemplu.
Încet-încet, și alte instituții au început să se implice, până când, într-un final, legislația națională a fost schimbată. Însă, după cum se întâmplă adesea, măsurile au venit prea târziu. Tinerii, care fuseseră expuși ani de zile la aceste substanțe, erau deja captivi în cercul vicios al dependenței. Astfel, s-a creat o piață robustă care astăzi cere de la marijuana și amfetamine până la cocaină și heroină.
Ați înțeles cum se creează o piață? Cum se formează cererea prin manevre oculte și cum autoritățile, deși ar trebui să protejeze cetățenii, se prefac că nu văd pericolul iminent? Cazul drogurilor nu este singular și ar trebui să ne pună pe gânduri în privința altor fenomene similare care, deși par inofensive la început, ajung să distrugă vieți și să destabilizeze societatea. În spatele fiecărei piețe obscure, fie că vorbim despre droguri, arme sau orice alt produs periculos, există actori cu interese clare, care manipulează opinia publică, legislația și chiar structurile statului pentru a-și atinge scopurile.
Acest proces de creare a cererii prin mijloace dubioase este extrem de insidios. Se începe de la normalizarea treptată a unui comportament sau a unui produs, adesea prin intermediul unor canale de influență subtile, cum ar fi media, divertismentul sau chiar educația. Pe măsură ce oamenii se obișnuiesc cu ideea că acel produs face parte din viața lor de zi cu zi, cererea crește organic, susținută de un marketing bine direcționat și de o legislație permisivă sau absentă. În tot acest timp, autoritățile care ar trebui să reglementeze și să protejeze se eschivează, invocând lipsa de resurse, complexitatea problemei sau ambiguități legislative.
Imaginați-vă câte alte piețe au fost create în acest fel, prin manipulări subtile și corupție sistemică.
