Exista o seama de ziceri care doresc sa exprime o imposibilitate aparenta care, insa, odata realizata de cineva, il transforma pe acesta intr-un erou.
„Sa vinzi castraveti gradinarului”, „sa-i faci pe beduini sa cumpere nisip” sau „sa vinzi frigidere in Alaska” sunt câteva din ele. Intr-un fel, acum câteva decenii, din aceasta familie ar fi putut face parte si expresia „sa vinzi fructe si legume românilor”.
Dar nu mai este cazul. In zilele noastre a-i face pe români sa importe fructe si legume a devenit o obisnuinta. O bagatela pentru angrosistii internationali care au reusit, prin complicate jocuri politice, sa transforme o tara exportatoare de hrana intr-una importatoare.
Tara noastra a importat doar in primul trimestru din acest an ceapa si usturoi de aproape opt milioane de euro, cantitatea fiind mai mare cu peste 70 de procente fata de perioada similara a anului trecut. Este doar unul din multele exemple. Daca va uitati prin supermarketuri, veti vedea ca aproape toate fructele si legumele sunt de import: mere de Egipt, ceapa de Olanda sau Franta, fasole din Italia, cirese si capsuni din Spania, cartofi din Polonia si asa mai departe.
In vreme ce pamântul nostru nu mai produce aproape nimic pentru ca nu are cine sa-l munceasca, noi importam hrana, condamnându-l la disparitie pe taran. Intrebarea este, insa, cât o sa mai putem cumpara din import? Ca, neproducând aproape nimic in tara, in scurt timp nu vom mai avea bani pentru a plati marfa care ne vine din afara.
Ce vom face, deci, când va veni scadenta?
