După ce lași în urmă dealurile ce urcă spre Bahna și Pârgărești, vatra satului Oituz te întâmpină cu maiestuoasele clădiri ale Bisericii Ortodoxe „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și cu Cimitirul Eroilor – un loc încărcat de istorie. În centrul comunei se înalță și turnul Bisericii Catolice „Sfânta Treime”, Căminul Cultural și Școala Gimnazială nr. 1, care păstrează un corp de clădire construit în 1924. Aici, în această frumoasă localitate, duce mai departe tradiția țesutului Anica Fichioș, învățătoare pensionară, care recent a fost prezentă la sediul Muzeului Culturii și Identității Naționale la Gala „Tezaure Umane Vii”, fiind singura din județul Bacău premiată la acest eveniment. Despre o pasiune de-o viață, țesutul manual al covoarelor, cu Anica Fichioș. (I.M.)
„Am 70 de ani împliniți, dar de la vârsta de 6 ani m-a fascinat războiul de țesut. În acei ani ai copilăriei am ajutat la țesut iar la primele covoare pe care le-am făcut am lucrat împreună cu mama și cu surorile mele! De atunci, de atâta timp, am lucrat și lucrez scoarțe, covoare și multe lucruri, cum sunt anii, care mai buni, care mai răi… atâția ani! Lucrez «în două ițe» (cu andreaua) și «în trei și patru ițe», când fac fețe de masă, prosoape. Fac și ii populare, la care lucrez mai mult iarna, deoarece primăvara și cât e vara de mare țes la război. Am o catrință cu o vechime de peste 100 de ani! Costumul popular național din zona Oituzului strălucește prin betele de diferite culori, prin cheptărică, baticul e unul mocănesc (negru, cu flori, cu model de culoare galbenă pe margine) iar ia are motivele populare cusute cu negru pe o pânză albă, mai subțire.
Din păcate, acum nu se mai lucrează la războiul de țesut cât se lucra înainte, dar eu îndemn tinerele neveste să renunțe la kitsch-urile de tot felul și să folosească lâna pentru a face cuverturi, scoarțe, care să le înfrumusețeze casele. În primul rând acestea se întrețin foarte ușor, apoi lâna nu produce alergii nimănui! Când aceste țesături înconjoară pereții, ele țin și căldură!
E drept că a trudi la războiul de țesut înseamnă plăcere, dar și muncă, migală și răbdare. Mă bucur că la Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» din Bacău sunt expuse mai multe piese textile (covoare, lăicere – ce se pun pe pat, cuverturi) lucrate de mine.
Ce motive folosesc în țesături? Fiindu-mi dragă primăvara, un motiv este cel numit «coada rândunicii». Apoi, scoarța mocănească cu multe șiruri, ce sunt ca râuri ale vieții! «Scărița» este și ea prezentă, arătând urcarea în timp, de la naștere la tinerețe dar și coborârea – din a doua parte a vieții omului! Ca motive, pe valea Oituzului mai sunt «suveica», ce o folosim în lucrul nostru, brăduțul, cârligele – de care am aflat de la o bătrână de 90 de ani! Sunt și motivele geometrice, cum e «coroana reginei» – un model oituzean ce are mai multe variante dar la care motivul de bază e același…
Folosesc lână vopsită în culori vegetale! Pentru a realiza acest lucru, sunt anumite «taine» legate de «concentrația plantelor», de timpul de fierbere al acestora și de realizare a procesului de vopsire a lânii în culoarea dorită. Pentru a obține culoarea mov, de exemplu, strâng – în cantități apreciabile – petale crude de bujor roșu și de nalbă roșie.
Acestea se fierb în apă și se lasă timp de o zi până se strecoară lichidul obținut, care e pus din nou la fiert împreună cu sare de lămâie, pentru a fixa culoarea! Cojile de nuci verzi, de ceapă, florile de tei ori frunzele de urzică verde, florile de gălbenele și altele sunt «elixirurile» ce fac să strălucească în lumină toate motivele decorative.
Am fost prezentă cu războiul de țesut la evenimente de promovare a tradițiilor în Bacău, Piatra Neamț, Botoșani și vară de vară particip la Slănic Moldova la Târgul Meșterilor Populari din cadrul Festivalului Județean de Folclor. Cel mai recent, la Gala «Tezaure Umane Vii», unde a fost un eveniment foarte frumos. Această manifestare este o inițiativă a UNESCO de păstrare și transmitere a patrimoniului cultural imaterial, ce vizează recunoașterea la nivel național a celor care creează și păstrează valorile tradiționale. Mulțumesc pe această cale doamnei Feodosia Rotaru, muzeograf – etnograf și expert atestat al Ministerului Culturii din România pentru domeniul bunuri cu semnificație etnografică din județul Bacău, pentru sprijinul pe care l-am primit întotdeauna din partea sa.”
