Sunt tot mai multe semnele care încearcă să ne arate că ne îndreptăm, inevitabil, spre o nouă conflagrație. Politic, social și economic, umanitatea este tot mai pregătită să se măcelărească, demonstrând că nu a învățat nimic din lecțiile trecutului.
Și nu e vorba numai de conflictul din Ucraina, este vorba de un conflict mai larg, în care sunt implicate forțe imense. E vorba de schimbarea vectorilor de putere la nivel mondial. Iar semnele sunt tot mai multe.
În vreme ce America dă semne de oboseală, China își crește cheltuielile militare, Japonia a decis să crească rolul armatei sale, Rusia, aflată în plin proces de modernizare a forțelor armate, este împinsă într-o defensivă periculoasă, în Orientul Mijlociu, ISIS ridică pretenții de putere regională și amenință, acum, Arabia Saudită.
Turcia se arată tot mai puțin dispusă să închidă ochii la problema palestiniană și a ridicat tonul în relațiile cu Israelul în vreme ce trimite semnale pozitive Rusiei.
Pe plan social, criza a amplificat problemele: clasa mijlocie dispare în vreme ce se accentuează decalajul dintre bogați și săraci, fanatismul religios pătrunde acolo unde nu mai poate ajunge educația din cauza costurilor prea mari.
Accesul tot mai dificil la servicii de sănătate, alimentația tot mai proastă cresc presiunea socială în vreme ce supapele de siguranță – manifestații, libertatea cuvântului prin mass-media – se împuținează pe măsură ce statele își cresc gradul de supraveghere și intruziune în viața privată.
Politic, există tot mai puține alternative de vreme ce, în aproape toate țările “democratice” nu mai există, practic, pluralism politic, ci doar partide cu nume diferite, dar cu aceleași doctrine și care, ajunse la putere, implementează aceleași idei.
Toate aceste semne ne spun că este foarte posibil ca, dacă nu se schimbă ceva, umanitatea se va confrunta cât de curând cu o nouă spirală a violenței.
Semnele existau și în 1914, dar lumea a decis să le ignore. Probabil vor fi ignorate și acum.
