Evanghelia lui Cristos este o monedă cu două feţe: crucea şi coroana. Dacă vrem să îmbrăţişăm o parte, cea glorioasă, şi să o respingem pe cealaltă, a suferinţei, falsificăm Evanghelia. Acelaşi Isus care a spus: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. Provocarea Evangheliei de astăzi este de a spune nu la ceea ce este foarte atrăgător în înţelegerea parţială şi lumească a textului biblic, în căutarea gloriei instantanee, pe calea falsă „fără cruce dar cu coroană”.
În Evanghelia sfântului Matei, pericopa pe care o citim în duminica a 22-a de peste an, urmează imediat celei pe care am ascultat-o duminica trecută: într-un fel pentru a sublinia necesitatea unei profunde convertiri, pentru a trece de la o manieră de a gândi pe care Isus o defineşte „conform oamenilor” la maniera de a gândi şi vedea lucrurile „ca Dumnezeu”. Şi aceasta, nu numai în ceea ce-l priveşte pe Isus însuşi ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu, dar şi în ceea ce ne priveşte pe noi ca şi creştini şi oameni.
Isus ne spune tuturor: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Noi toţi, care purtăm numele de creştin, suntem în rândurile acelora care în mod oficial înţeleg „să-l urmeze” pe Isus Cristos. Pentru a ne salva într-adevăr viaţa proprie, trebuie să avem curajul de a o pierde. Ştim prea bine că, după logica acestei lumi, tot ceea ce se face pentru interesul propriu şi pentru plăcerea proprie înseamnă ceva risipit, pierdut. În schimb, după Evanghelie, „câştigul” adevărat constă în tot ceea ce se face pentru alţii, până la dăruirea vieţii proprii.
Mai devreme sau mai târziu, într-un mod sau altul, experienţa durerii ne loveşte pe toţi. În faţa dezamăgirilor, pierderilor, bolilor, eşecurilor, răspunsul credinţei noastre nu trebuie să fie „De ce eu?”, ci recunoaşterea faptului că aceste cruci sunt o condiţie necesară pentru gloria noastră viitoare. Lumea este locul purtării crucii. Iar cerul este locul purtării coroanei.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
