Citesc și mă crucesc. Citesc: salutul cu cotul, utilizat în această perioadă a pandemiei ca o alternativă de siguranță medicală salutului tradițional, prin strângerea mâinii, nu este recomandat. Motivul? Nerespectarea distanțării sociale. Mesajul vine chiar de la directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Șeful OMS susține că încă de la începutul pandemiei a pledat împotriva salutului prin atingerea coatelor. Mai bine o mână dusă spre inimă, sușține Ghebreyesus, dând exemplul economistei Diana Ortega. Serioso? Și cu ce ar fi mai prejos salutul roman? Sau, și mai bine, cu degetul din mijloc ridicat? Pentru că asta ar fi reacția unui om teafăr la cap după toate bâlbele date de Organizația Mondială a Sănătății de când noul Coronavirus a pus stăpânire pe lume.
Nu are rost să mai trecem în revistă erorile și neconcordanțele OMS din toată aceasta perioadă. Nu ne-ar ajunge o pagină întreagă de ziar. Citesc și mă crucesc.
De fapt, citesc, mă crucesc și mă gândesc: oare ce pana mea ar mai putea urma? Nu-i exclus să aflăm la un moment dat că purtatul măștii este, de fapt, contraindicat. Că virusul, nereușind să ne mai recunoască după față, poate lovi de două sau mai multe ori în același loc. Sau că nici spălatul pe mâini nu-i o soluție. Dimpotrivă, virusului îi fac bine apa și săpunul. Mai departe. Mai departe am putea descoperi că și lockdown-ul ne face rău.
Găsind toate ușile închise, virusul se enervează peste măsură, iar când te hotărăști, în sfârșit, să ieși din casă, te va lovi de după colț cu toată bestialitatea sa de virus nesocotit. La toate câte au fost și, probabil, vor mai fi, nu-ți rămâne decât să te pui pe râs. Și să-ți dai coate. Adică nu, asta cu coatele chiar nu! N-am respecta distanțarea socială.
