Avem obiceiul, în familie, să respectăm cât de mult posibil regulile. De zeci de ani, ne-am educat, mai ales, să aruncăm selectiv gunoiul, în saci separați, chit că asta a generat, în mințile multor răuvoitori, critici și bârfe de mahala. Știu că mulți văd în asta eforturi suplimentare și, mai ales, o cheltuială în plus.
Poate de-asta odraslele își lasă sacii cu mizeria din case pe la marginea blocului, sub scări sau în tufișuri. Unii nu mai au răbdare și-și leapădă pungile, în scârbă, de la zece metri de ghena de gunoi, evident, de cele mai multe ori, nimerind cu mult pe lângă. Din păcate, „boala” e deja cronicizată, astfel de comportament imbecil, de-a dreptul iresponsabil, regăsindu-se peste tot.
De aici și „puhoaiele” de PET-uri și alte lucruri de prisos care inundă, la propriu, frumoasele locuri cu care ne place să ne mândrim în fața străinilor. În fine, în oceanul ăsta de nemulțumire, observ că, local, se face ceva deștept și pe la noi, mai ales într-un domeniu care, de ani de zile, m-a râcâit (și continuă să o facă): colectarea selectivă a gunoiului. Eforturi din partea celor de-aici, care răspund de gunoiul populației, am tot văzut, de mai ceva vreme.
Doar că oamenii de la curte (și nu numai) nu prea erau dispuși să respecte regulile. Dom´le, de-acum încolo, va fi altceva, va fi ca afară. Cinstit vorbesc. Adică, totul e după program, pe zile, pe străzi, și mai ales pe categorii: menajer la menjer, hârtie la hârtie, plastic la plastic, metal la metal. Inclusiv mobila care s-a învechit sau substanțele periculoase de care vrei să scapi fără a nenoroci natura.
Păi, în Germania, să zic, plătești bani grei ca să ți lei ia de la poartă. Să nu mai zic, dacă te-a prins că le-ai „pus” la gunoi fără să anunți, te ustură … de nu te vezi. Bașca și spărturile de zid din casă ți le colectează ai noștri, de-acum încolo, iarba tunsă ori crengile tăiate. Nu mai arunci tu, de-a valma, cojile de nu știu ce, împreună cu oala de gătit care s-a găurit sau jdemiile de PET-uri din care ai avut grijă să scurgi și ultima picătură de bericioacă.
Se va face asta în cartierele de case din Bacău și în 22 de localități rurale. Deocamdată. Știu că nu se va împrimăvări România doar din atâta lucru, dar e un început. De bun augur, trag speranță. Sunt conștient că va mai curge multă apă pe Bistrița până ce tot românul va-nțelege să fie civilizat. Poate-l vom învăța noi cum e să trăiești într-o țară cu primăvară eternă – în casă, în suflet și-n minte.
