Am vorbit cu câțiva dintre cei care au trecut prin boala momentului. Unii îmi sunt rude, alții, buni amici. Mi-au povestit prin ce chinuri au trecut, înălțând și o cruce mare, realmente mulțumiți că au trecut, relativ bine, de cumpănă. Firește, am empatizat cu ei, înțelegând, fără să fi avut vreo suferință fizică determinată de Covid. Aș fi făcut la fel și dacă s-ar fi tăiat, accidental, la mână sau, mai rău, s-ar fi operat de nu știu ce ori au făcut, ferească Dumnezeu!, chimioterapie.
Pentru că iubesc omul, și nu neapărat pe cel ce mi-e rudă sau bun amic. Cu toții îmi sunt egali. Mai ales acum, când cred că a devenit din ce în ce mai certă existența unei mizerii de microorganism care s-a insinuat în viețile noastre, dându-ni-le peste cap, de-a dreptul. Toată lumea a avut de suferit, cumva. Chit c-a fost doar nevoită să poarte mască, atunci când, poate, n-ar fi avur chef, sau a cheltuit bani din bugetul familiei pe dezinfectanți, spirt, mănuși de unică folosință sau mai știu eu ce lucuri inutile, înainte vreme.
Nu mai zic de vacanțele ratate, două veri la rând, sau de dorul de cei dragi plecați departe, pe care nu i-am văzut, atins, îmbrățișat, nici măcar de ziua lor. Revenind la rudele și amicii despre care discutam la început, ei bine, i-am întrebat de vaccinare, curios să aflu opinia unora care chiar au pătimit din cauza cumplitei boli. Uimit am fost (și încă mai sunt) să aflu că nici nu se gândesc să facă asta, socotind că, pe undeva, e o mare tărășenie, și cineva face bani cu roaba. Adicătelea, nici măcar nu se gândeau la siguranța lor sau la a noastră.
„Mai aștept”, fu răspunsul aproape unanim. „Ce?”, i-aș fi întrebat. O nouă suferință?”. Dar, n-am făcut-o. Mi-am dat seama că oamenii ăștia, dragi mie și de-acum încolo, nu au respectat reguli, în general, nici înainte, nici acum (dovada recentă fiind boala prin care au trecut).
Știu că suntem într-o democrație (încă) și nimeni nu ne-ar putea obliga să acceptăm vaccinarea. Mama, de 72 de ani, s-a vaccinat, socrul meu, de 80 de ani, la fel. Eu și întreaga mea familie, așișderea. Măcar de-ar înțelege, rudele și bunii mei amici, că am ajuns la faza de a nu mai purta masca (măcar pe-afară), mulțumită celor 4-5 milioane care au acceptat vaccinul.
Dincolo de statisticile (ascunse de autorități) privind situația morților sau a îmbolnăviților, de importurile făcute de firmele de casă ale politicienilor sau de controversele generate de un anume vaccin. Important este să fiți sănătoși, cu toții. Și voi, dar și noi.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
