Semnarea, la Bucureşti, a Acordului între Guvernele Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi Ungariei privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi înseamnă – de fapt – scufundarea unui cablul de transport de energie electrică prin Marea Neagră. Mare inginerie, desigur, și șansa unui profit micuț pentru țara noastră din taxarea curentului ce va trece prin rețeaua națională de transport. Toate bune și frumoase până acum, dar oare e îndeajuns să vămuim electricitatea altora? N-ar fi mai bine să o producem și s-o vindem pe a noastră?
Problemuța este că avem printre noi destul de multe jivine politico-oengiste care pun piedici oricărei inițiative pentru dezvoltarea producției de energie în România. Și nu vorbesc despre cea din cărbune (deși ditamai Germania și-a repus în funcțiune termocentralele) sau gaze naturale (la care poftesc și cele mai verzi națiuni europene), ci de hidroenergie – cea mai curată formă de producție existentă. Sub pretextul protejării unor specii imaginare (de la bibiloiul cu gușa mov la pitulicea cu coadă căcănie), acești haștagi absurzi pornesc ticăloase campanii pe site-uri suspecte și pe la televiziuni cretinuțe ori de câte ori vine vorba despre o investiție hidro. Și conform vorbei populare ”Bodaproste că-s nebun mi-am găsit tovarăș bun!”, acestor găști li se aliază tot felul de bezmetici care nu văd mai departe de tastatură.
Foarte-foarte bun cablul ăsta pe fundul Mării Negre, dar cel mai optimist termen de realizare este tocmai 2029. Până atunci, s-ar putea finaliza câteva hidrocentrale aflate într-un stadiu avansat de construire, ceea ce ne-ar aduce un supliment de mulți megawați, pe care eventual să-i vindem noi în Vestul Europei. Că avem nevoie de bani pentru autostrăzi, spitale, școli și toate cele ale vieții civilizate, iar dobânzile băncilor străine de la care se împrumută Statul nostru sunt mari, mult mai mari decât cele pe care le percep la ele de acasă!
Am aflat că sunt studii deja făcute pentru instalarea a câteva zeci (cel puțin!) de centrale eoliene numai prin județul Bacău. Foarte bune, num ai că ”moriștile” depind de vânt și nu pot asigura constant nevoia de consum. La fel și mult lăudatele parcuri fotovoltaice, care transformă lumina Soarelui în curent electric. Și ce te faci când norii acoperă cerul? Slavă Domnului!, mai curg apele prin România iar asta înseamnă curent ieftin și la îndemână pe care să-l producem cât mai repede. Hai să nu ne mai uităm atâta în gura globaliștilor pentru care păsăricile mai mult sau mai puțin moțate devin prilej de stopare a dezvoltării.
