O veste cutremurătoare a pornit de pe înălțimile Măgurei întristând cu durere iubitorii credinței creștine: în dimineața zilei de 25 aprilie Arhimandritul Epifanie Bulancea, starețul Mănăstirii Măgura Ocnei ”s-a mutat la cer”! Născut la 30 octombrie 1929 într-o familie numeroasă – cu 12 copii- în Corodul Galațiului (o așezare unde se află un sit arheologic din perioada daco – romană), el a urmat școala primară și gimnazială în comuna natală. Atras din tinerețe de viața monahală, la vârsta de 21 de ani îl întâlnim la Mănăstirea Bogdana (din apropierea Oneștiului), loc sfânt unde este călugărit în 1951 cu numele Epifanie. Timp de 35 de ani va lucra (din 1955) la Episcopia Romanului, fiind hirotonosit preot.
Epifanie urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie din București, pe care o absolvă în anul 1968. În vremurile grele de restriște a comunismului,
între 1982 – 1984 a participat la restaurarea bisericii de lemn din Pralea (comuna Căiuți), care se află la doar 500 de metri, fiind ”ferită” privirii de culmea unui deal, de cabana de vânătoare la care venea Nicolae Ceaușescu. În anul 1986 a fost numit stareț al Schitului Durău, unde timp de mai mulți ani a desfășurat o activitate duhovnicească deosebită, sub culmile Ceahlăului.
Aici părintele Epifanie a fost vizitat în anul 1990 de către o delegație din Târgu Ocna, preotul protopop Dumitru Ciubotaru propunându-i să reînființeze Mănăstirea Măgura Ocnei. Într-un loc încărcat de istorie, unde în timpul Primului Război Mondial s-au dat lupte crâncene, pe înălțimile Măgurii, în apropierea Monumentului Eroilor, aici a început, în august 1990 părintele Epifanie primele construcții ale ansamblului monahal. Acestea au fost ridicate pe locul unde s-a aflat o biserică, demolată în anii de început ai comunismului din România iar strălucirea Mănăstirii Măgura Ocnei străjuie azi frumusețea văii Trotușului – sfântul lăcaș fiind vizibil la zeci de kilometri depărtare.
Părintele Arhimandrit Epifanie Bulancea a dăruit peste 40 de catapetesme și clopote bisericilor și mănăstirilor din mai multe episcopii și a fost un duhovnic prețuit și iubit de către credincioși, ce nu au pregetat nici un efort pentru a urca la Mănăstirea Măgura Ocnei- una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova. Prin străduința sa aceasta a devenit și un punct de atracție pentru credincioși și pentru pelerini, care s-au bucurat mult și de privirea blajină și vorba blândă a părintelui Arhimandrit Epifanie. ”Parcă prea multe mi-a dat Dumnezeu și nu l-am mulțumit cât trebuie! Am mari satisfacții, în special Mănăstirea Măgura Ocnei”– mărturisea Arhimandritul Epifanie, care timp de 28 de ani din înălțimile culmilor cu fagi ale Măgurii, a dăruit ”hrana duhovnicească” celor care poartă în suflet credința strămoșească.
Trecerea în Împărăția Cerurilor a acestui duhovnic al Măgurei Ocnei a întristat preoții Protopopiatului Onești, ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pe toți cei cărora le-a adus mângâierea credinței.
Sicriul cu corpul neînsuflețit al părintelui Arhimandrit Epifanie a fost depus la Biserica „Înălțării Domnului” de pe Măgura Ocnei.
