De multișor mă urmărește gândul să scriu despre un FENOMEN pe cate fiecare dintre noi l-a constatat fără prea mare bătaie de cap:
S-au umanizat câinii și trăiesc în pace cu pisicile. Dincolo de faptul că te încântă, la observația aceasta te trec fiorii. De la distanță îți dai seama imediat de dimensiunea creierului din craniul fiecăruia și totuși funcționează perfect; atitudinea unuia față de celălalt, pare să fie animată de un sentiment comun: IUBIREA. Cum se poate? te întrebi. Sunt doar niște animale.
Acum, fiecare tresare când citește că aceste animăluțe ar avea sentimente și că se tolerează reciproc trăind în perfectă armonie, ignorând alte specii superioare din regnul animal. Privind în istorie îți pui cel puțin o întrebare: „cum de s-a ajuns aici?” Încă nu se știe, sau cine știe are interes să ascundă adevărul. Fenomenul este încă în faza de cercetare: devreme ce n-a fost izolată cauza, nu pot fi dezvăluite toate efectele adverse ale acestei iubiri care pare să fie contra naturii… Deși ar fi o soluție și o alternativă, se merge înainte orbecăind. Doar un lucru este sigur și care poate fi dezvăluit: și câinii și pisicile aveau pureci și cum „paraziții” săreau de acolo colo fără nici un control, au fost luate măsuri drastice. Cum li s-a pus zgardă de protecție, a dispărut și teama de a se contamina reciproc ba , chiar dau dovadă de multă iubire și recunoștință față de stăpân. De unde se vede de la distanță și se înțelege cu ușurință însemnătatea „educației” printr-o ignorare și anulare evidentă a dreptului natural și legitim al câinelui de a roade un os și al pisicii de a prinde un șoarece. La ce le-ar mai trebui? Acum au „bucate” alese, preparate potrivit celor mai noi rețete științifice care conțin toate proteinele și vitaminele necesare unei dezvoltări armonioase. Dar și asta cu mare atenție! Obezitatea fiind o boală foarte dăunătoare sănătății, se cere și se impune un consum controlat, raționalizat. Doar mirosul… Ei, da, trebuia să rămână ceva autentic: mirosul de carne și cel de pește, dar asta doar pentru a se păstra nealterate o parte de simțurile caracteristice speciei în cazul în care ar fi necesar să apucăm de un capăt al firului care te obligă să te întorci la origini. Dacă ar fi să o luăm de la capăt? Este indicat să ai o bază, un punct de plecare, nu-i așa?
Acum, că problema hranei a fost rezolvată, rămân altele care îngrijorează.
Majoritatea trecem prin viață preocupați doar de ceea ce vedem în imediata noastră apropiere. Admirăm și ne bucurăm de câtă armonie domnește între câini și pisici. Dacă până mai ieri eram preocupați de înmulțirea rapidă și necontrolată a acestor animale fără discernământ, acum și acest fenomen este sub control. Prin sterilizarea femelelor, dar și a masculilor a fost înlăturat definitiv pericolul suprapopulării. Apare însă un fenomen neașteptat, deloc îmbucurător și cu efect imediat: s-au înmulțit șobolanii cu care învățăm să conviețuim. Adaptarea s-a produs în mod natural, prin nepăsare și lipsă de atitudine. Șobolanul se simte nesancționabil, și dacă poate să profite de ceva, profită.
Câți dintre noi nu am trecut strada printre șobolani în drum spre supermarket de unde să cumpărăm hrană pentru câinii și pisicile noastre? Cu toții vedem, dar nimeni nu ia atitudine. Nu ne mai pasă unul de celălalt. De ce ne-am sinchisi de șobolani? Cine pe cine se respectă, și cât preț punem pe cel din fața noastră? Se întâmplă, oare ceva, cu noi, oamenii? Câinilor și pisicilor li se întâmplă un lucru minunat! S-au civilizat și s-au umanizat. Au învățat să se tolereze și să se iubească, pentru că, orice s-ar spune, A IUBI SE ÎNVAȚĂ! Am văzut câini și pisici mâncând din același bol; dormind în același culcuș; câini îngrijind pisoi abandonați, dar și pisici cu atitudine în fața celor mai fioroși câini. Toate acestea ne încântă și ne amuză, pe noi, oamenii. Sunt convinsă că și dumneavoastră aveți acasă câini și pisici pe care îi iubiți și îi admirați. Câinii dau dovadă de recunoștință și se gudură frenetic pe lângă stăpân: au uitat, însă, să latre și nici măcar nu mai chelălăie când un intrus îți calcă bătătura; iar pisicile își marchează teritoriul trecându-vă printre picioare. Și-au pierdut instinctul de a-și revendicat vreun drept: si-au abandonat libertatea în mâinile stăpânilor pentru confortul de a li se da raționalizat hrană și căldură.
Omul, însă, e liber în sensul propriu-zis al cuvântului. Și sentimentul lipsei de libertate poate să apară cu atât mai puțin cu cât faptele fiecăruia nu sunt puse pe seama capacității sale de înțelegere. Omul este pus în fața situației de a nu avea alternativă, și, deși este conștient de ceea ce se întâmplă, pare să-și fi pierdut însușirea firească de a avea ATITUDINE.
Prin „petarde” de informații false, meșteșugite cu dibăcie, omului îi este tulburată privirea limpede a spiritului, înțelegerea și capacitatea de a observa realitatea asistând nepăsător cum pierde trei dintre cele mai mari valori ale umanității: IUBIREA, DREPTATEA și LIBERTATEA. Aceste „buturugi mici” pot face posibilă „răsturnarea” civilizației umane.
Acum, în luna cadourilor, a viselor, a surprizelor, dar și a speranțelor să ne aplecăm cu mai mare atenție și grijă asupra câinilor și pisicilor de sub protecția noastră: le vom pune sub brăduț câte un oscior de ros, crutoane cu miros de carne sau de pește în cutii legate cu fundiță colorată. Tot în această perioadă trebuie să avem în vedere, însă, însușirea esențială a acestor animăluțe: instinctul de apărare! Se știe că, mai ales câinii reacționează violent la „petarde”, iar pisicilor le este frică să iasă din casă. Se impune, deci, o mai mare atenție față de sănătatea lor psihică: FRICA le dăunează grav sănătății. Și doar o severă monitorizare a utilizării „petardelor” le va reda liniștea și pacea, de care, orice s-ar spune, avem mare nevoie și noi, oamenii.
Observăm cum, dintr-o dată, aceste animăluțe devin pentru noi, un MODEL! Un EXEMPLU demn de urmat!
Și atunci cum să nu admirăm și să nu aplaudăm cu încântare fenomenul acesta absolut impresionant?! S-AU UMANIZAT CÂINII ȘI TRĂIESC ÎN ARMONIE CU PISICILE animați de cele mai sincere sentimente de TOLERANȚĂ și IUBIRE!
Doinița Ioneț
