Au fost emise până în prezent, peste un million de carduri pe care se încarcă ajutorul social de 250 lei, pentru alimente. În plicul primit prin poștă, pe lângă card și instrucțiunile de utilizare (inclusiv PIN), există și o listă cu magazinele unde se pot utiliza cardurile, și un număr de telefon pentru eventualele nelămuriri. Potrivit MIPE (Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), programul „Sprijin pentru România”, din perspectiva numărului de beneficiari, 2,5 milioane de români, se dorește a fi derulat până în 2027. Voucerele în valoare de 250 de lei se încarcă odată la două luni, fiind valabile un an de la încărcarea lor. În termen de 7-10 zile de la primirea cardurilor, vor intra și banii în cont.
Costel Pradaiș: Eu nu am pensie și nici șomer nu mai sunt. Am lucrat atâția ani. Dar n-am etatea. Îmi lipsesc doi ani, de când a fost cu întreruperea… cu masca. Surse nimic. Venit nimic. Mă descurc cum pot. Trebuie să aștept să împlinesc 65 de ani, să ies de drept la pensie. Normal că mi-ar fi prins bine și mie acești bani, cu toate că suma e infimă. Aștept… Dacă așa e legea? Dar până atunci, din ce trăiesc?
Elena Bădăluță: Sunt pensionară. Am pensie mică… zece milioane. Am primit cardul de o săptămână, dar nu știu dacă au intrat banii. Scria acolo că nu durează mult. Înseamnă că sunt norocoasă dacă la televizor au spus că mai sunt încă un million și jumătate, care au de primit. În situația în care suntem acum e bine că suntem ajutați. Sunt bolnavă, regimul pentru diabet e greu de ținut, nu poți să cumperi orice.
Ioan Apetrei: Ca să poți să trăiești în mod normal, în țara asta, după ce ai muncit atâția ani și ți-ai plătit contribuția, ar trebui să ai o pensie măcar de 3000 de lei. Nu să-ți dea statul așa, cu o mână, prin care să curgă printre degete, ceva de pomană. Salariul minim este sub orice critică. Ar trebui ca la conducere să se puie oameni ca lumea. Doar noi îi votăm! Dar ei tot se schimbă…
Vasile C. :Am primit cardul săptămâna trecută. Prin poștă. M-am uitat pe listă, dar aici în cartier e cam slăbuț cu magazinele. Nu-i vorba de departe sau aproape. E vorba să găsești la unul tot ce îți trebuie. Să nu faci mai multe drumuri. Oricum, mă lămuresc eu. Să intre banii întâi. Suma nu e mare dar e bun și-atât! Pentru medicamentele compensate au intrat pe card cei 700 de lei. Cum să nu fie nevoie?
Ana Bîlcu: Sunt pensionară. Ei…! Mă lăudam și eu la prietene că am o pensie puțin mai mare. Din păcate, acum, cu ăia 10 lei în plus față de grila stabilită, am pierdut mai mult. N-am beneficiat nici la abonament, nici de banii pentru medicamente… Și când e vorba de medicamente…? Soțul a avut probleme cu inima, probleme cu inima am și eu. Dacă așa este așa facem. Întreținere, apă, lumină… ce mai rămâne? E bine că măcar la abonamentul de la autobuz s-a făcut acum reducere. Cu diferența plătesc televizorul. Trebuie să mă descurc. Pace să fie!
„Dacă am 10 lei peste pensia acceptată ca limită, cine este defavorizat?” Se întreabă, pe bună dreptate Ana Bîlcu, după niște calcule simple. „Eu ies în pierdere!”. Un politician va răspunde abil la întrebare cu… bla, bla, bla! Dar decizia de a stabili un anumit plafon și o anumită sumă, luată de aleșii noștri în calcul, pentru a acorda scutiri de plată, ajutoare sau privilegii doar anumitor categorii de persoane, va crea mereu disensiuni. Nu numai între partide, coaliții, ci și în comunitate. Asta se dorește?
