Așteptam de multe zile să văd ce se întâmplă cu lucrurile importante din viața unui copil de zece ani. Anunțul guvernanților parcă a venit ca o favoare acordată mie, dar cu ură.
Da, s-au deschis doar restaurantele, acele spații publice care pot fi mai aglomerate decât un cinema cu jumătate de sală deschisă sau o piscină care funcționează la o treime din capacitate, acele spații publice care pot umple etajul unui mall și în care cauți un loc liber mai mult de 15 minute, într-o zi normală de vacanță.
Din punctul meu de vedere, mâncarea poate fi comandată și online, spre bucuria aplicațiilor de profil, sau la pachet, dar aș dori cu insistență să văd cine poate să-și comande o oră de bălăceală.
Da, s-au deschis doar restaurantele!
Am încercat experiența patinoarului public. Începător fiind, nu am reușit să-mi găsesc echilibrul, și din cauza aglomerației de pe gheață. Eram împins, ocolit, depășit, de cel puțin un cartier de oameni. Pe margine, ghici ce… s-au deschis restaurantele!
Cinema. Adoram senzația trăită în sălile de teatru și film, experimentând sentimente noi la fiecare premieră, la fiecare film. Am încercat și de acasă. Am fost încărcat de tot felul de trăiri, nu aceleași. Cu o altă intensitate. Emoția parcă nu era emoție. Dar…
Da, s-au deschis restaurantele!
Starea de alertă. Pandemie. Un an din viață ”furat”. Școală irosită. Cursuri neînțelese.
Am fost și eu la restaurant. Și am văzut oameni care, după servirea mesei, nu purtau masca. Este doar un accesoriu obligatoriu… mă aștept la mai multe infectări, și din nou restricții, și școală online.
Dar, da, s-au deschis doar restaurantele. Va trebui să mai așteptăm să vedem dacă e o decizie bună sau rea. A mai trecut un timp, cu bune și rele, și sătui fiind doar de hrană… cineva a hotărât că este timpul și pentru cultură. Și, da, s-au deschis, acum, teatrele și muzeele. Dar nu de tot… parțial.
Așa că acum putem să mâncăm înconjurați de alți oameni, să mergem la teatru cu alți oameni, dar de ce copiii nu pot învăța cu ceilalți copii?
S-au deschis restaurantele. Oare școala se va mai deschide?
Tudor Pascu Mihail, 10 ani, clasa a IV-a, elev la Școala Gimnazială nr. 10 și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
